Ca să faci bani din nimic, trebuie să-i iei de la cineva. Păi, de la cine, că cine-i atât de naiv – ca să fiu blând în exprimare – să muște momeala, indiferent de ce momeală ar fi? De la copii, ăsta ar fi răspunsul corect. Da, dar copiii nu au bani. Atunci, de la cine? Păi, de la copiii ăia mai mari, recte pensionarii, care, de la un timp, dau în mintea copiilor. Lucru bun, de altfel, că oamenii mari sunt prea complicați. Și, pe principiul ăsta, au apărut o grămadă de firme, care fac tot feluri de întâlniri cu temă medicală, evident, la care cheamă pensionarii, zicându-le că îi vindecă de boli în doi timpi și trei mișcări. Pensionarii, ăia mai naivi, zic da, când sunt chemați la întâlnire. La telefon, că atâta sună până când zic că da. Și ajung la întâlnire, unde, după ce le sunt aduse la cunoștință lucruri pe care deja le știau, li se spune, cu voce gravă, că medicamentele nu-s bune. Și nu-s. Da, da’ dacă medicamentele nu-s bune și vrei să te faci bine, că vrei, nu-i așa – aplauze, vă rog – avem noi o chestie care costă 100 de milioane din ălea vechi, dar, fac ei un fel de tombolă, că-s oameni buni și altruiști, și, dacă ieși câștigător (și întotdeauna ies mai mulți câștigători – bă, chestia asta merge oare și la loto?), hop, chestia costă doar juma’. Și, între timp, până să uiți că n-ai nevoie de chestia respectivă, îți mai zic una-alta, apoi te pun să aplauzi, apoi îți mai fac niște teste care îți spun că ai probleme de la fumat, deși tu n-ai fumat niciodată. Apoi, fiindcă ei sunt altruiști și nu le pasă de bani, îți arată alte chestii, cam cum le arătau spaniolii la amerindieni biluțele de sticlă colorată, chestii care, zic ei, costă vreo 600 de lei. Dar fiindcă ei sunt atât de buni, încât mai să plângă de emoții când se privesc în oglindă, dau de la ei tot, ba chiar îți dau și chestiile ălea gratis. Gratis, pentru 200 de lei. Apoi îți mai repetă de câteva ori “gratis”, apoi întind mâna, că, nu se știe, poate câțiva dintre cei prezenți au un gest reflex condiționat – pavlovian, ca să sune pe gustul pseudointelectualilor – și întind și ei banii. Tot gratis. Și, uite așa, după multe ore de stat pe scaun și de aplaudat la comandă, unii pleacă cum au venit, alții cu bani mai puțini, alții cu probleme la șale de la atâta stat pe scaun. Oamenii ăia buni, cu vindecarea la purtător, pleacă mai departe, că nu se știe niciodată pe care-l mai pot fraieri, pardon, am vrut să zic vindeca. Pe care-l mai pot vindeca. Gratis. Pentru 200 de lei.