Care o fi treaba cu firmele ăstea de curierat care au prețuri diferite pentru un transport cu aceeași valoare? Recte, dacă trimiți un colet în valoare de 150 de lei, de exemplu, și care e, cum ar veni, o cutie de 30×30 cm, te costă până în 20 de lei, ori, la curierii mai hapsâni, vreo 24 de lei. Ee, dacă trimiți banii ramburs, pentru pachetul cu aceeași valoare, te costă 35 – 40 de lei. Adicătelea cum? 150 de lei sub formă de cutie, deci mare, e mai ieftin decât 150 de lei sub formă de bancnote? Care e șpilu? De ce plicul cu bancnote e mai scump decât coletul cu aceeași valoare și care ocupă și mai mult spațiu? Probabil nici chiar ei, curierii, nu știu de ce. Ori, poate, cum banu’ se zice că e ochiul dracului, tariful mai mare e ca un fel de spor de misticitate, că doar nu e ușor să cari ochiul dracului lângă tine, care, că de aia e a’ dracului, îți mai face și cu ochiu’, pe când, niște carton, chiar și lucios, nu prea. Dar, oricum ai lua-o, socoteala tot nu iese. Bine, ei zic că rambursul e nu știu cât la sută din valoarea coletului. Totuși, 150 = 150. Că-i trimis de la A la B, că-i invers, recte de la B la A. Punct.

Totuși, o explicație ar putea fi că la noi, recte mioriticieni, lucrurile sînt, mai întotdeauna, pe dos decât la ăilalți, ceva mai civilizați și care nu-s cu maneaua la purtător. Manea care tot îi zice despre bani fără număr, de unde, poate, și diferența de tarif. Că, cel puțin până acum, încă nu au fost scârțâite, pe ritm de prâmmmm țaca țaca, desigur, rime despre colete fără număr. Asta poate și pentru că e destul de greu, și se poate lăsa și cu niscaiva cucuie, să lipești pe frunte cuiva un colet, chiar și învelit cu hârtie autocolantă. Doar dacă, așa cum spune vorba de duh din străfundurile intelectualității manelistice, vrei “să moară toți dușmaniiiiii!”

Și, pentru ca nu cumva să rămână curierii cu mâna la scărpinătură, se pune, pentru ei, desigur, următoarea întrebare: Dragi curieri, voi ce ziceți, ce e mai greu, 1 kilogram de pene ori 1 kilogram de fier?