După aproape 23 de ani de școlire postdecembristă, care a scos din clasele de studii armate de pițiponci și pițipoance analfabete, dar cu bani și masterate, educație ce a stropit cu straturi multe de rahat peste tot ceea ce ar fi trebuit să devină un adolescent, educat și învățat, din brațele mumei curicumiculare școlare, iată că vechile obiceiuri, de responsabilizare a elevilor, printr-o formă sau alta, încep să fie reluate.
Începe cu adusul hîrtiei de acasă, cine știe, poate vreun cap luminat și-a fi dat seama și el că nici copacii din țară n-or să mai țină prea mult, și a deveni și România la fel de stearpă ca nenorocirea uieistă. Cine știe, poate or reveni și borcaniadele, pentru că la stilul de consum actual, probabil că în fiece familie există vreun depozit de borcane. Poate, cine știe, se vor face și campanii de cules porumbele, măceșe și frunze de dud și agud, pentru viermi de mătase, pentru că, în condițiile în care bani pentru educație se dau doar pentru filmările porno din budele elevilor si pe terenurile de sport, fiecare școală și-ar putea face un buget suficient pentru cretă și burete. Unde mai pui că ar vedea și elevii, cu ochii lor proprii, pe viu, cum arată un copac, o pădure, un vierme sau orice altă viețuitoare care le-ar mai ieși în cale, reală, vie, nu la internet pe ifon.