Despre copilărie se spune că e cea mai frumoasă etapă a vieţii. Sunt întru totul de acord, însă pe la sfârşitul copilăriei şi începutul adolescenţei ne schimbăm mult. Începem să ne definim propriul caracter, propria persoană şi propriile idei.

Fiecare ne manifestăm într-un fel anume şi fiecare comportament diferă. Fiecare dintre noi privim lumea din unghiuri diferite. Vedem că şi legitim, la vârsta de 14 ani, ne facem actul de identitate şi cumva devenim oameni ai societăţii. Tot în jurul acestei vârste este foarte vizibilă diferenţa dintre generaţii. Neînţelegerile cu părinţii sunt mai puternice în adolescenţă, mai tare ca oricând. Şi corpul nostru suferă transformări, ce influenţează psihicul. Noi suntem de părere că uşor, uşor, pas cu pas, devenim ai societăţii, pe când părinţii noştri se comportă cu noi ca şi cum am fi tot aceiaşi copilaşi de odinioară. Deja noi ne formăm propriile idei şi propriile principii morale. Începem să vedem lumea prin prisme diferite. La această vârstă e foarte importantă comunicarea, pentru că acum ne fixăm reperele. Comunicarea cu prietenii, dar mai ales cu adulţii, ne ajută să începem să adoptăm anumite comportamente la timpul şi locul potrivit.

E vârsta la care implicit cerem înţelegere, şi pe lângă înţelegere, sprijin şi răbdare, pentru că maturizarea noastră nu se petrece brusc, ci treptat. Eu văd o mare prăpastie între generaţii. Pentru că: „Lasă, acolo, copiii să-şi vadă de-ale lor. Nu trebuie să ştie ei atâtea. Abia acum încep să se coacă“, sunt cuvintele folosite de adulţi, care mă indignează. Ori, după mine, asta e o greşeală. Eu, personal, învăţ foarte multe din discuţiile a doi adulţi. Aşa m-am maturizat, socializând cu adulţii pe variate teme. În mulţi dintre ei văd un sprijin pe care prietenii nu ţi-l pot oferi. Văd în ei o oază de cunoştinţe, iubire şi experienţă. Mă înţeleg foarte bine cu ei, deoarece mulţi dintre ei au trecut deja prin situaţii, încă destul de noi pentru mine,  şi mă susţin cu sfaturi sau un punct de vedere. Şi, fiindcă voi, cei care citiţi, sunteţi în mare parte adulţi, vă rog să vă împrieteniţi cu tânăra generaţie şi să staţi de vorbă cu noi şi să ne daţi sfaturi ca de la prieten la prieten, nu ca de la adult la copil. Fiţi alături de noi, pentru că avem nevoie de afecţiunea şi înţelegerea voastră.