„Haideţi, intraţi şi vă ocupaţi cele mai bune locuri, nu staţi la poartă! Bine aţi venit, o să vedeţi că o să vă placă! O să fie frumos!”, şi entuziasmul dramaturgului sălăjean Flavius Lucăcel era neostoit şi asta se repeta de fiecare dată când locuitorii satului se apropiau în grupuri, sfioşi, de curtea deschisă, cu băncile aliniate în faţa şurii, în care scena şi actorii, emoţionaţi ca la premieră, îşi aşteptau spectatorii. Şi dacă bătrânii nu îndrăzneau să se apropie decât de ultima bancă şi se aşezau cumva stingheri, să nu tulbure ceva cu prezenţa lor, Lucăcel îi lua de mână şi îi ducea în faţă, să vadă mai bine, să audă tot. Erau cu toţii acolo, toată echipa proiectului, în frunte cu regizorul şi iniţiatorul proiectului „Cultură-n şură“, Victor Olăhuţ, dramaturgul Flavius Lucăcel, autorul piesei şi trupa de actori, întâmpinând lumea cu zâmbetul pe buze şi bucurându-se când recunoşteau feţele celor cărora le trecuseră pragul, cu câteva zile în urmă, pentru a-i invita la cultură şi a le povesti cum stă treaba cu teatrul. Şi asta seară de seară, tot sfârşitul de săptămână, vineri, 27 iunie, la Cheud, în şura la fata lu’ Vaile a lu’ Şoarecele, sâmbătă, 28 iunie, la Plopiş, la Gavriluţă, într-o şură deschisă în ambele părţi, şi duminică, 29 iunie, la Marca, la Mărioara Neaghii. Se vedea de la o poştă că pentru toţi cei implicaţi proiectul e unul de suflet, care nu are nimic de-a face cu a câştiga ceva material. Tot tabloul acţiunii în sine părea rupt din secolul al 19-lea, când dascălul umbla din casă-n casă să convingă părinţii să-şi dea copiii la învăţătură. Greu de crezut că în secolul 21, în plină explozie tehnologică, când actorii, dramaturgii si regizorii sunt aclamaţi în săli elegante de teatru, se mai găsesc printre ei şi din aceia care sunt dispuşi să bată din uşă-n uşă, să convingă lumea să vină la teatru, să umble prin tot satul pentru a găsi pe cineva dispus să le „împrumute“ şura şi ograda pentru o seară. Şi asta nu într-un sat, ci în trei. Şi la anul se doresc a fi cinci. Şi dacă le-ar sta în putinţă şi ar avea atât timp pe cât îşi doresc, probabil ar merge în toate satele.

“Doamne ajută-le şi dă-le sănătate, că tare fain a fost!”

Primii spectatori au venit cu circa o oră înainte, să fie siguri că nu ratează spectacolul, iar pe feţele lor se citea emoția – urmeau să asiste la ceva neobişnuit. O bătrânică se interesa curioasă şi nedumerită de la vecina ei, care ştia mai multe: “Teatru, da’ cum îi ăla şi de ce fac aşa ceva? Se suie acolo în şură şi vorbesc? Da de ce să facă asta? Să distreze oaminii? Şi cum se aude?” Cei mai îndrăzneţi au fost copiii, dar nici bunicii nu s-au dat la o parte de la a-şi însoţi nepoţii la teatru, şi au venit care cum au putut, câtingan, sprijiniţi în botă sau baston, să vadă şi ei pe viu unde le merg nepoţii şi cum stă treaba asta cu teatrul în şură. Au fost care au venit cu toată familia şi nu au lăsat acasă decât animalele şi câinele să le păzească. Au fost care au venit cu bebeluşul în cărucior. Au fost care au venit şi în scaun cu rotile, în semn de apreciere pentru cei care au adus ceva frumos în satul lor. La final, când singura lumină era dată de cele câteva lămpi de pe stradă şi de stele şi băncile şi curtea era plină de oameni, s-au aprins reflectoarele şi s-a dat drumul la teatru… Fisura. Greu de spus care din spectacole a fost mai reuşit, cel de pe scenă, o comedie savuroasă cu un comic de situaţie, caracter şi limbaj remarcabile, interpretat de actori dedicaţi, sau cel oferit de public, care nu şi-a dezlipit ochii de pe scenă de la început, până în final, şi s-a scuturat de râs, până la lacrimi, trăind piesa la propriu. Bucuria de pe feţele lor a fost una autentică şi au plecat împăcaţi că au venit şi au văzut ceva cum nu mai văzuseră încă, nişte oameni cocoţaţi într-o şură, care i-au făcut să râdă în hohote. “Doamne ajută-le şi dă-le sănătate, că tare fain a fost!”

De pe scena din Bucureşti, în şurile satelor sălăjene

Jucată la Bucureşti, Cluj, Zalău, şi apreciată de un public obişnuit să meargă la teatru, „Fisura“ a făcut oamenii de la ţară să trăiască ceva deosebit şi să mai vrea să ia parte la aşa ceva. Anul trecut, localnicii comunei Hida au fost primii spectatori ce s-au bucurat de implementarea proiectului. În curtea lui Badea Florea a lui Juvri s-au strâns atunci, la fel ca şi acum, mai bine de 300 de săteni, care au urmărit cu entuziasm reprezentația teatrală oferită de Asociația JAD. Daniel Săuca, directorul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, a observat potențialul socio-cultural al acestui proiect și a făcut posibilă realizarea sa, prin susținerea financiară a acestuia. Proiectul „Cultură-n şură“ îşi propune să readucă în actualitate teatrul ambulant, o formă de teatru ce se adresează comunităţilor cu acces redus la manifestări culturale, iar Hida a fost prima localitate rurală din Transilvania unde a fost pusă în scenă piesa.
„Fisura” este o comedie savuroasă cu muzica compusă şi interpretată live de Robert Cseke, cunoscut drept IndieFolker, şi îi aduce în faţa publicului pe Michi şi Ani, doi pensionari model, pentru care cămara este centrul universului. Dar când fisura din peretele cămării ameninţă să distrugă echilibrul vieţii lor, cei doi trebuie să ia toate măsurile pentru a o stopa. Cine este duşmanul nevăzut care provoacă paguba? Să fie tramvaiul? Să fie traficul nemilos de pe strada vecină? Să fie trenurile? Oricare ar fi talia inamicului, bătrânii sunt gata să se ia la trântă cu el! Între timp, Marina, asistentă la secţia textilă, aflată în căutarea norocului, îşi găseşte jumătatea în persoana lui Gogu, agent de stradă.

Autor: Flavius Lucăcel
Regia: Victor Olăhuţ
Muzica: IndieFolker
Scenografia: Ioana Olăhuţ
Distribuţia: Corina Moise, Florentina Năstase, Ioana Chiriac, Leonard Viziteu
Durata: 1 oră