Drumul spre Iad e pavat cu intenţii bune, zice o vorbă românească din moşi strămoşi. Şi tot plin numa’ de intenţii bune e şi episcopu’ Sălajului, care se tot învârte în jurul primăriei  ca şi ăla negru în jurul cozii, cu tot felul de idei, doar, doar a ieşi cu tolba plină în favoarea lui. Mai întâi a încercat cu legarea clădirii preoţeşti la iluminatul public, că de, la cât de mare e, şi consumul e pe măsură şi tre’ musai, da musai, să se vadă de departe. Nu i-a mers, pentru că proiectul i-a fost respins. A văzut că nu funcţionează aşa, a mai cetit el una alta şi s-a sfătuit cu unu’ cu altu’ şi s-a hotărât să-şi tragă de sub fund nişte teren pe care l-a donat tocmai Primăriei Zalău. Da’ nu oricare, ci terenul ăla pe care se află drumul ce face legătura între artera principală şi propria ogradă. Motivul? Doar nu vă închipuiţi că l-a donat doar aşa din prea mare mărinimie creştinească. Nu. L-a donat pentru că s-a gândit că aşa a fi asfaltat din bani publici şi ei se scapă de o mare bătaie de cap. La prima vedere, se pare că i-a mers, căci membrii Consiliului Local au aprobat proiectul, acuma’ rămâne de văzut cât de important e drumul cu pricina şi cât de repede a fi asfaltat sau dacă a fi asfaltat.