Fază faină de Cehu, că oricum nimeni nu s-a prea legat de orășelul ce aproape că nu mai există pe harta sălăjeană, cu atît mai mult cu cît nici Sălajul n-o prea mai duce multă vreme.
Deci, Cehu, orășel liniștit și chiar drăguț și curățel pișentru, unde te poți plimba doi-trei pași încoace și doi-trei pași încolo, vorba ceea, pasdedeux, cu gagica din dotare, dar un pic mai devastat pe la margini, dar asta n-are a face, din moment ce și zonele de margini newyorkeze arată ca Belfastul de dinante de.
Și există, în orășelul `cesta liniștit, un hoteluț, pensiune, ori ce-o mai fi, ce are în dotare chiar și apartament nupțial. Știi ce-i aia, apartament de ăla cu un pătoc cît un ring de box, ca să știe tăt omu masculin că cu ceea ce s-o legat la cap, e ca într-o luptă continuă. Doar că pătocul din apartamentul cela nupțial e doar un pătuc. Și scîrțîie frateeee, de te inhibă la sculătoare. Da` care sculătoare? Că și `mnealui e deja gata inhibat de frigul ce s-a lăsat peste noi, așa, dintr-o dată. Și căldură-n calorifere, vax. Care calorifere, bre? Doară-i pat nupțial, tre` să fii, ca atare, în călduri, singur și nesilit de nimeni, că tăt așa te-ai băgat în ring. Și pături, ioc. Doar o pilotă. Că, iară zic, dacă-i pat nupțial ești, care va să zică, în călduri. Și apă caldă din părți. S-o crezi tu că se învigorează de aia rece. Nici poveste. E ca melcu. Se ascunde mai abitir la loc.
Da este bere. La recepție. De aia rece. S-o simți de să te gîndești la cît de cald a fost azi vară. Și mai costă și 100 de lei. Patu. Nu, camera, cu pat cu tot. Și dimineață, cînd te aduni cu consoartă cu tot, buimaci de atîta nupțialitate, nedormiți, înfrigurați și, cel mai important, neconsumați, adică oarecum nefutuți, la ce te gîndești? „Am fost și eu prin Cehu. Doamne ajută!”