Cu un an înainte de a fi implicată în competiția, dar, mai bine spus, în PROIECTUL de educație ecologică ”Ecoprovocarea”, deci cu mult timp înainte de a citi un regulament al unui concurs de mediu, mă plimbam agale pe străduțe curate, liniștite, elegante, dintr-un oraș european clasat cu regularitate pe primul loc în topul orașelor cu cea mai bună calitate a vieții (unul din criteriile de departajare fiind aspectele ecologice). Savuram atmosfera rafinată și sofisticată a Vienei, bucurându-mă de fiecare clipă, și, dintr-o data… POC! Ceva nu se potrivea, nu se potrivea deloc, dar deloc, cu peisajul. O reclamă. Un panou publicitar. Nu îmi mai amintesc produsul care trebuia să fie vandabil, mi-a rămas pe retină doar o fată frumoasă și un slogan de genul ”Îmi place. Deci îmi aparține”. Agresiv, manipulator, persuasiv, iar subliminal transmitea un mesaj de genul ”Sunt stăpîna lumii. Pot să am tot ce îmi doresc”. Mai ceva ca în filmul Titanic.
Cred că atunci mi-am spus și mie însămi stop! Consumerismul o fi boala societății moderne, dar eu nu vreau să mor pe altarul zeului numit ”shopping”. Cu certitudine consumul de bunuri e o funcție a culturii, a societății în care trăim. Indicatorul cel mai relevant prin care se măsoară creșterea economică este, pana la urmă, PIB-ul, adică suma tuturor bunurilor și serviciilor produse de o societate într-un an. E o măsură a succesului unei societăți de consum, care, după cum îi sugerează și numele, consumă, consumă…
Deși ”environmentaliștii” spun mereu că cei trei factori responsabili de poluarea mediului sunt tehnologia, comportamentul populației și consumul, ultimul pare a primi cea mai puțină atenție, fiind cel mai puțin incriminat. Deși acesta nu numai că are un efect negativ asupra mediului, secătuind resursele, ci are un efect devastator asupra vieții oamenilor. Iar aceștia nici măcar nu sunt conștienți de acest lucru. Da, consumerismul ne conduce la a avea case mai mari, mașini mai puternice, haine mai la modă, tehnologii mai avansate. Ne promite fericire. Promite, dar, de fapt, nu ne-o livrează niciodată. În schimb, ca într-un joc diabolic, ne duce la adicții, la dorința de a avea mai mult, și mai mult. Încet, ne subjugă, ne fură viețile. E un cerc vicios. Dar e timpul să scăpăm din acest cerc. Cum? Simplu. Educând atitudinile față de consum. Reducând consumul.
Poate că introducerea a fost cam lungă, dar a fost greu să explici copiilor acest lucru, ei care s-au născut în această societate a consumului agresiv. Le-a fost explicat totul, insă adoptându-se un limbaj corespunzator varstei lor. În cadul proiectului la care am făcut referire mai sus, târgurile de resurse și reciclarea reprezintă o componentă importantă a concursului. Deci, ne-am pus pe reciclat și schimbat produse. În martie, ne-am focusat pe colectat baterii și becuri uzate. Fiecare clasă a avut la dispoziție cutii în care să le adune, iar rezultatul a fost mai mult decat cel asteptat. ”Sunt grele, doamna profesoara! Se punctează bine!”. Adulții zambeau, căci mai important decat cantarul era comportamentul elevilor, atitudinea lor ”eco”. Sustenabilitatea. ”I-am spus și mamei să facă la fel la locul de muncă”.
Iar în ceea ce privește târgurile de resurse, principiul acestora e simplu: elevii schimbă între ei produse pe care ei nu le mai folosesc sau nu mai au nevoie de ele, dar care sunt în bună stare și pot fi atractive pentru altcineva. Se poate schimba orice, cu excepția produselor alimentare. Targurile de cărți și reviste au ”prins” cel mai bine… Și, cel mai îmbucurător a fost faptul că au continuat și în afara cadrului concursului propriu zis. Au prins gustul și acum e greu să-i oprești.. Nici nu o vom face de altfel.
Elevii școlii au acum și un decalog al reducerii consumului. Iata-l:
În loc să cumperi…
1. Realizează !
2. Împrumută!
3. Schimbă!
4. Cultivă!
5. Împarte cu alții!
6. Reciclează!
7. Repară!
8. Refolosește!
9. Cere ajutor!
10. Păstrează!
E foarte important să educi și, ca să fim sinceri, să ne educăm și pe noi, adulții în spiritul traiului simplu, de a evita opulența, luxul și consumul inutil, de a pune accent pe valori ca prietenia, natura, ecologia, serenitatea. Să vedem diferența dintre nevoi reale și dorințe. Marketingul creează dorințe. Nu răspunde la nevoi. Iar apoi vine cu instrumentele (subtile de altfel) prin care dorințele, care sunt tot mai multe și mai costititoare, să fie satisfăcute. Ca în reclama (de altfel perfect realizată) pe care am văzut-o acum un an.