Şi au fost zile cu spectacole prin Zalău, cu muzică de tot felul: Mircea Baniciu, Talisman şi Grigore Leşe. Şi au fost şi spectatori. Mai puţin la spectacolul folcloric, unde doar vreo 100 de spectatori au băgat mâna în buzunar, şi dacă au băgat-o, au şi găsit ceva pe acolo, recte vreo 80 de lei, cât a costat un bilet. Acuma, 80 de lei? Şi, dacă tot ai dat bănocii ăia, te-ai fi aşteptat să-l auzi pe Grigore Leşe. Nu că nu l-ai fi auzit, că şi-a făcut şi el loc, câte puţin, printre Taraful lui Firiuţă din Islaz, jud. Teleorman, şi Taraful din Băbiciu, jud. Olt, care le-or fi având şi ei cu muzica lăutărească, da’ pe afiş zicea că e concert Grigore Leşe.

Na, cu lăutarii ca şi cu lăutarii. Ăştialalţi, care nu-s lăutari, recte talismănenii, au zis-o şi ei pe limba lor, apoi, pentru că de aia eşti vedetă, ca să te dai vedetă, talismănenii au pus-o de-un chef after show. Şi pentru că nu-i chef ăla care nu te lasă cu balele la gură de la beţivăneală, aşa şi ei, mai ales talismăneanul de frunte, care, după ce s-a cherchelit bine cu pălincă de Sălaj, a spart şi el ce-a putut, şi, mai ales, ce-a nimerit, că nu face mâna ce vor spirtoasele. Apoi a reuşit cumva, nu se ştie cum, să şi distingă feţele oamenilor în jurul lui. Şi l-a descoperit pe Baniciu. Şi dacă l-a descoperit pe Baniciu, a făcut şi el ce-a putut, recte a tot strigat, mai ceva ca un fan: Bbbhhhaaaa… niciuuuuu! Şi tot aşa, printre gâlgâieli, ecoul a luat-o şi el pe ulei: Bbbhhhaaaaa… hâc… niciuuuu! Şi-ar mai fi continuat şi azi, dar, ce să vezi, până şi barurile au dop, iar când se pune dop, înseamnă că e închis. Altfel am mai fi auzit chiar şi azi ecoul ţinând isonul talismăneanului de frunte: Bbbhhhaaaa… niciuuuuu!. Hâc!