Mai nainte, să hii pregătit cu o scrije bună die ptită die casă, tăietă așe mai grosuță. Sfarmă pă ie on pumn die brânză die oaie și mai taie o ceapă păstă brânză, n-o mânânțăli tare ceapa… Coată o botă dreaptă die prun o die alun, cam de-on metăr. Dacă are la on capăt on crac a hi și mai bună. Curăță partea ceie cu cracu die coajă, ca să nu amărești clisa, și ascuțăști vârfurile cu brișca.

Ai brișcă, așe-i? Că ardieleanu fără brișcă îi ca și mnireasa fără pălincă! Noa! Îț trebe on dărab die clisă mai groasă, să hie așe cam di-o palmă. Împlânt-o fain-frumos în botă, așe să treacă bota die doauă ori pân sor, că alfel o schepti în foc. Abdie amu crestez clisa și pă lung și pă lat… ai numa grijă să n-o slăbdești pă undie-i bota. (Când poț și-i trece pă la pălincie, api cearcă numai acolo să friji clisa! Numai la dogoarea focului di su cazan, nici n-ajunje pă foc. Acolo io îț spui că nu țî să ardie defel clisa, numai cearcă!)

Amu, dacă focu-i gata, lasă-l să facă jar și țânie clisa la dogoarea lui, nu la para focului, că tăt-tăt-tăt o afumni s-api n-ai făcut nimnica! Așe, așe, numai cătă jar…când vezi că-ncepe a pticura traj-o di cătă foc și lasă unsoarea să curgă păstă scrijaua cu brânză și ceapă. Și tăt așe până-i băga die samă că s-o fript binie clisa, nu-i afumată, îi ca mândrenia!

Las-o să să ogoiască on ptic să nu-ț arz gura. Nu care cumva s-o cuștulești până nu-i lua nainte on feldeț die palincă! Io felelesc că astăz nu-ț mai trebe mnică die mâncare! S-aveț sânătatie și bucurii! Numai binie!