Bă, și se plâng ăștia de la bănci, de pe la începutul anului, cum că trebe să dea afară nește oameni, lucrători pe acolo, și că, văleu, ce rău le este, că nu mai au bani, că trebe musai să strângă și ei cureaua, ca să nu-i arate lumea cu degetu’. Că fix în vreme de criză, când toți au ajuns deja pe la ultimele găuri de la curele, ei, bancherii, au ieșit, nii tu, pe profit. Și nu orice profit, ci dintr-ăla baban. Așa cum poți să afli dacă citești rapoartele financiare din anii trecuți. E, și a venit vremea punerilor pe liber. Credeți că s-au dat cu curul de pământ angajații când au auzit una ca asta? Ăia mici, că ăia mari sunt lipiți cu bucile de scaun, și nu poți să-i iei de acolo.Nu prea, că la ce bănoci compensatorii au primit, un om obișnuit, care lucrează de-i sar capacele, câștigă atâta în vreo zece ani. Adicătelea acolo către vreo 800 milioane – 1 miliard, din ăia vechi. Așa-i că nu-i rău? E, și dacă te duci pe la bănci, să plătești ce ai de plătit, cam stai la coadă, că ăia care au rămas nu prea știu ce să facă, că până atunci făceau altceva, muncă de birou cum ar veni. Așa că tot pe plătitori se varsă oala de noapte bancară. O… Știți cam cât se aude că ar câștiga șefii de pe acolo, nu ăia foarte mari, că la ăia durează prea mult să-și numere leafa? Ăilalți, mai mici, dar tot șefi. Deci. Numărați până la opt. Apoi puneți trei de zero după opt. Apoi spuneți mii. De euro. Și o să vă cam dați seama ce greu le e la ăștia care te bombardează cu comisioane și dobânzi, de nu mai știi cum te mai cheamă, atunci când ajungi la ghișeu. Bă, da’ cam câți bani tre’ să facă ăștia profit ca să-și permită să dea atâta amar de bănet, numa’ ca să scape de câteva sute de angajați? Bașca sălăroaiele ălorlalți. Nu-i așa că îți cam vine să te faci haiduc?