Auzit-aţi voi vreodată de Nemo? Ee, ăştia-s mai mulţi de Nemo – unu-i căpitan pe submarinul Nautilus, unu-i peştişorul ăla drăgălaş de se pierdu prin ocean şi unii-s Nemo-ii ăia de aduc colete de prin toată ţara. Acuma, de la atâta Nemoizare, nu mai ştii care-i unul şi care-i altul. Aşa că, atunci când te sună şi-ţi zice că-i Nemo la telefon, tre’ să fii pe fază. Asta dacă-s primii doi, că dacă-i al treilea, adică curierul, tre’ să te încalţi, să te sui în maşină şi să mergi tu după colet, că ei stau, că de aia-s curieri. Cum adică? Uite aşa. Adică ei, Nemo-ii curieri, zic că vin ei şi-ţi aduc coletul. Ba mai zic că dacă nu eşti acasă, mai încearcă o dată, şi dacă tot nu eşti, îţi lasă aviz cum că ei au fost, da’ tu nu, aşa că tre’ să mergi după colet. Aşa zic ei, acolo, la ei pe site, unde-s toate frumos colorate. Da’ în realitate, cam nu. Numai dacă nu cumva numără pân’ la trei după următoarea formulă curierească: un, doi, trei, la perete stai! Tu nu stai la perete, că ce să faci la perete, deşi unii, mulţi, fac la perete când îi scapă, da’ nu toţi. Ee, şi ei, Nemo-ii curieri, numărând aşa, printre pachete, şi neprimind răspuns la numărătoare, zic că gata, ei au vrut şi au numărat, da’ dacă tu, destinatarul nu i-ai auzit şi ai tupit ca prostu’, ţâca-ţâc, tu eşti de vină. Sau peştişor. Că căpitan sigur sunt ei, că de aia numa’ stau şi aşteaptă să vină destinatarii la ei, că dacă erau peştişori, sau, în cel mai rău caz, curieri, veneau ei să-ţi aducă pachetul. Da’ aşa, mai fac o economie la carburant, plus că, aşa căpitani cum îs, poate-poate mai prind şi un peştişor, evident tot Nemo.