Deschidem seria interviurilor SPS din 2020 având-o ca partener de dialog pe Cecilia Bulaxa (născută Ciobăncan, n.r.), o sălăjeancă stabilită de ani buni la Londra. Ce a strâns în suflet în tot acest timp? Experiențe frumoase, amintiri cât cuprinde și mult, mult dor, pe care-l astâmpără cu discuții nesfârșite la telefon și cu două vizite pe an, acasă, în Jiboul natal. O poveste despre cum e să-ți lipsească detalii, precum copacii din grădina bunicii și curtea în care alergai ca și copil, dar și o definiție a vieții în Diaspora, care te pune pe gânduri în cele ce urmează.

– Ești unul din românii care trăiesc în Diaspora de ani buni. Cum s-a întâmplat de te-ai decis să pleci să lucrezi în afara României?

– Întotdeauna mi-a plăcut să experimentez lucruri noi, să  învăț lucruri noi și să mă perfecționez. Am avut de gând încă din timpul facultății să încerc să fac un schimb de experiență în străinătate, dar atunci nu prea am avut curajul să îmi iau inima în dinți și să plec de una singura să  “cuceresc” lumea.

– Ce a făcut să ajungi în Londra?

– Ce am facut să ajung la Londra… Mi-am făcut curaj în primul rând să ies din zona de comfort și să îmi demonstrez mie însămi că pot mai mult.

– Ai o diplomă universitară obținută la Cluj. Cum ai reușit să o folosești pe parcursul acestor ani?

– Nu stiu cât m-a ajutat diploma la Londra, dar cu siguranță m-au ajutat ambiția și atitudinea. Am început să   lucrez  chiar de a doua zi după ce am aterizat la Londra, part time într-un restaurant cu specific franțuzesc, de la ora 18 la ora 23, iar în timpul zilei aplicam pentru joburi și mergeam la interviuri. După două luni, am avut șansa să lucrez într-un Call Centre, iar după  alte cinci luni, am reușit să îmi găsesc  jobul pe care mi-l doream, la o agenție  de turism, unde lucrez și acum. Când am ajuns la Londra, aveam în spate o  experiență vastă în turism, diplome, cursuri, însă la interviuri, când le spuneam că sunt recent venită în UK, erau sceptici, întrucât nu aveam experiență aici, în Marea Britanie.

– Cât contează diploma în sine și cât  cântărește experienta de muncă în Marea Britanie, când e vorba de angajare?

– Pot să confirm că în Marea Britanie  experiența, ambiția și perseverența contează  mai mult decât diplomele.

– Care crezi că ar fi fost parcursul tau profesional daca ai fi rămas în țară?

– Dacă  aș fi rămas în România, cu siguranță nu aș fi îndrăznit să fac atâtea  schimbări câte am făcut  de când am plecat din țară, nu aș fi avut parte de atâtea experiențe frumoase și nu aș fi știut ce înseamnă cu adevărat să îți  fie dor, nu doar de cei dragi, dar și de copacii din grădina bunicii și de curtea în care alergam când eram copii.

– Chiar dacă, odată plecați, reușim  să ne creăm un cămin și să o luăm  de la 0, “acasă” rămâne oarecum mereu locul în care ne-am născut și am făcut primii pași. Cât de des reușești să ajungi la Jibou?

– Acasă reușesc să ajung în medie cam de două ori pe an, dar niciodată nu e suficient timp să  mă  văd cu toată lumea.

– Cum e revederea cu familia? Primele momente?

– Revederea cu familia e întotdeauna plină de emoție și  căldură sufletească. Atunci aș  vrea sa pot sa opresc timpul in loc…

– Ce îți lipsește cel mai mult de acasă?

– Cel mai mult, mâncarea și gustul legumelor și fructelor din grădină.

– Ce faci când dorul bate cu toată  puterea la poarta sufletului?

– Când mi-e foarte dor de casă, îmi sun părinții si fratele, ne povestim unul altuia ce am mai făcut fiecare și uneori mai depănăm amintiri.

– Te-ai căsătorit în anul ce tocmai s-a incheiat și vă urăm amândurora “Casa de piatră!” și fericire cât cuprinde. Unde considerați că  este viitorul vostru, în Marea Britanie sau în România?

– Așa este, m-am căsătorit anul trecut, mulțumesc frumos de urări. În viitor, cu siguranță că dorim să ne întoarcem în România.

– Cum se vede din Londra starea de fapt în care se află acum Romania?

– Dacă te referi la cum văd eu România de aici, cred că e la fel cum se vede și din țară: zdruncinată, dezorientată. România e o țară superbă, doar că are nevoie de oameni care știu  să o aprecieze și să o valorifice.

– Ce speri pentru România, în următorii 5 ani?

– Sper ca România să fie țara în  care românii să se simtă în siguranță  o țară  din care să nu mai vrei să pleci.

– Situatia este destul de încordată și în Marea Britanie, în contextul Brexitului. În ce măsură ați simțit efectele Referendumului britanic în viețile voastre?

– Nu pot zice că  Referendumul pentru Brexit ne-a afectat viețile, dar pot să  spun că văd în jurul meu din ce în  ce mai multe persoane, cetățeni ai UE, care pleacă din UK și britanici care au votat pro Brexit și care acum regretă.

– Numește, te rog, cinci cuvinte care să cuprindă în ele viața în  Diaspora.

– Aș îndrăzni să definesc diaspora astfel:

D – Dor de cei dragi.

I – Iubire față de locul în care te-ai născut.

A – Așteptare până la următoarea  revedere.

S – Speranță de mai bine.

P – Părinți departe de copii.

O – Ore întregi petrecute la telefon.

R – Români Uniți.

A – Acasă, locul unde mereu ne întoarcem cu drag.