Haoleo, că numa’ îți vine să dai cu capul de pereți, al tău sau al altora, când vezi, și, mai ales, miroși, ce se întâmplă în cartierul Porolissum, în stil pur rumunikan, adică, tradus din țigănește, românesc. Adicătelea, dimineața, primul episod – vin țiganii, cu mic cu mare, pe la pubelele din cartier și răscolesc totul, de i-ar face invidioși până și pe mistreți, că nici ăia nu pot să râmească cât pot ăștia. Așa, și după ce termină ei, apar și cei cu strânsul gunoaielor (menajere, că ălea umane au tăiat-o de acolo), și curăță cât curăță în urma potopului rumunikan, apoi pleacă. Ce, credeați că asta-i tot? Bă, alo, cum să se termine? Că nu trec bine câteva ore și se întoarce potopul, cu puradei cu tot, care iar se apucă de răscolesc și mai tare pubelele, că doar trebe’ cumva să-și justifice salariul și ăia de la gunoaie, așa că ei, romii, fiindcă se gândesc și la alții, renunță ei la muncă ca să le dea de lucru la ceilalți. Vezi, bă, ce bine s-au integrat? Și, pe deasupra, ca să le mulțumească locatarilor din zonă, le lasă și cadouri, sub formă de treburi, sau, ca să înțeleagă și simandicoșii, căcături. Și, ca să arate că și ei știu să recicleze, lasă treburile, adică căcătoii, lângă pubelele pentru reciclatul selectiv – așa se mai joacă cu câte un pet, să treacă scremeala mai ușor, sau, cine știe, poate reciclează căcăturile, că, vorba aia, fiecare treabă la locul ei. Cât despre locatarii din zonă, au și ei ceva de spus, da’ n-am cum să scriu aici, că nu știu să traduc din eicheifortisevăn în românește.