A venit poșta. Aia electronică. Și, dacă tot a venit, dăm mai departe, folosind ghilimelele, adicătelea semnele ălea de punctuație care închid între ele citate, recte pasaje dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reproduse întocmai:

”Un tânăr la început de drum, abia ce-a împlinit 18 ani. Încă la liceu, dar crescut bine, cu mult bun simț. Își respectă părinții, bunicii, își iubește fratele. Mereu implicat să-i ajute pe alții, a condus multe proiecte adresate tinerilor de vârsta lui. Ține la rădăcinile sale și chiar dacă e copil de oraș, îmbracă straiele naționale cu mândrie.

Era foarte mândru că e român, până mai ieri

Seară. Polițist cu vechime, dar în cazul său experiența nu-l ajută la nimic. E mai puternică marcarea unei infracțiuni, da, da citiți bine, cu orice chip, numai să fie mângâiat la buzunar și pe creștet de către șef. Stă la pândă prin oraș într-o mașină MAI și e ajutat de colegi, prietenul la nevoie se cunoaște, ca să găsească mașinile cu numere roșii care-s în seara asta gata de expirare. Nu stă nimeni la pândă să prindă vreun dealer de droguri, vreun hoț ori vreun bătăuș. De ce să se bage în probleme grele ale societății bietul polițist? Cum să lupte el cu asemenea fenomene? De ce să-și complice existența, când colegii îl anunță fain prin stație că în noaptea asta la mașina cutare care-i în trafic îi expiră numere provizorii. Doar stă comod în mașina de serviciu, nu e inscripționată, nu are girofaruri, că deh, e într-o misiune imposibilă, grea, domnule! Nu-l știe nimeni că stă la pândă, așteptând ca cetățeanul vizat să calce pe bec.

Cetățeanul e tânăr. Stă de povești cu prietenii lui într-un local (nu discotecă), își fac planuri de facultate. Majoritatea vor să meargă la Cluj. Cetățeanul nu a servit alcool.

Prea și-ar fi dorit polițistul să-i iasă și infracțiunea asta, cu băutul la volan. În timp ce stătea pitit în mașină îi treceau prin minte tot feluri de gânduri. „Ce bine să ai gânduri!”

Tinerii stau la taclale și timpul se scurge. E trecut de 12.00. E vremea să plece fiecare la casele lor. Cetățeanul vizat iese și el cu unul dintre prieteni. Merg la mașină ca să plece acasă. Cetățeanul de bună credință pornește mașina și conduce cât se poate de omenește.

Din spate, polițistul cu exces de zel pornește în urmărire. Se ține scai de mașina cu numere roșii.

Două mașini de poliție, două echipaje, intervenție ca la clanurile interlope

Tânărul simte că cineva e pe urmele sale. Se simte ciudat, dar continuă să conducă și să respecte regulile de circulație. Nu ambalează, nu o ia la fugă, deși are o senzație foarte ciudată. Ce-i cu mașina aia din spate​? E ca un fel de intimidare. Îl lasă pe prietenul său acasă și hodoronc-tronc îl oprește de fapt un polițist dintr-o altă mașină de poliție. Flancat de două mașini și cu trei polițiști care-i stau la geam tânărul e complet dat peste cap. Nu i s-a mai întâmplat asta niciodată (nici nu avea cum și de ce), cu poliția pe urmele lui.

Polițistul din mașina de poliție, la fel de viteaz precum cel ce stătea la pândă, și-a exercitat cum știe mai bine meseria. Actele cu numerele provizorii controlate. Vizionate. Deci, concluzie, au expirat pe 7, suntem în 8 (uite că știu să numere și crescător !). Tânărul și-a cerut scuze și a explicat că avuse numere provizorii și luna trecută și că, fiind două rânduri de acte, care puteau fi verificate, a ținut minte data valabilă după cele vechi, chiar o dată de 8. Dar confuzia nu-i o scuză. Cine să-l asculte? Trei polițiști!!?

Organizare-tembelizare. Parcat mașină, nefiind locuri libere în parcare, lăsată în stația de autobuz, neregulamentar, că polițiștii așa zic. Chemat duba, jandarmul de rigoare. Plecat la Poliție. Tânărul nedumerit, stresat și îngrijorat. Dar polițiștii spun ca nu e cazul să-și facă probleme.

Introdus într-un birou în care alt polițist devotat meseriei întreabă: „Ce-ai făcut, mă?”.
Și, hai, la declarații, cu unu iese, unu intră în birou. Numărul creștea, că, deh, au prins infractorul. Bietul tânăr a scris mai mult după dictare atât era ambiția de mare. Ambiția pentru avansare, pentru remunerare etc.

După o oră de stat printre organe vine un anunț pe atât de murdat, precum uniformele la propriu: „Ți-am făcut dosar penal!”.

Pot dormi satisfăcuți domnii „exces de zel”, au un dosar în plus! Dealer-ul de droguri, hoții, bătăușii pot să mai aștepte…”