Un simplu drum pe șoselele Sălajului e ca un film cu proști, că niciodată nu știi ce li se năzare unora. Că mergeam io, așa, ușurel, undeva. Ajung pe la pasarela de la gară, unde unu’ face o manevră de întoarcere pe sensul opus, destul de bruscă. În fața lui, un taximetrist, nervos nevoie mare că-l vede pe ăsta că apare brusc lângă el, oprește în mijlocul drumului, blocându-l și pe celălalt, pe banda a doua. Deschide ‘metristul portiera și începe să urle, că doar nu degeaba e el șofer pe bani, ci ca să te ducă în siguranță la destinație. Nu știu dacă avea și pasageri, cert e că, după scurta discuție filozofică, ăsta, ‘metristul, deblochează drumul, așa, că-i el mărinimos, și îi lasă și pe alții să-și vadă de drum. Buuun. Merg mai departe, circulând în coloană, că era aglomerație. Unu, cu un golf plus, cu tîlc, cu geamuri fumurii, ca să nu se vadă când se scobește în nas, tot vroia să depășească, dar ăilalți, oameni răi, de pe sensul opus, nu prea dădeau semne că ar vrea să iasă de pe carosabil, să-i facă la ăsta, tîlc-ul, loc. Totuși, în Mirșid, că de aia e în localitate, depășește pe linie continuă și ajunge în fața mea. OK. Și ce face tîlc-ul ăsta, probabil ocupat să facă biluțe? Când ieșim din localitate, încetinește și merge cu 30 la oră. Apoi accelerează brusc. Apoi iar cu 30 la oră. Circulție pe ambele sensuri, aglomerație. Ăsta, tot așa. Bineînțeles, până în Popeni, unde, că tot a ajuns în localitate, calcă scobitoru’ pedala de accelerație și depășește toată coloana, vreo cinci mașini plus un TIR cu remorcă, pe linie continuă, curbe, fără nici o treabă că pe sensul ălalalt se circula la greu. Doar el e Schumacher Tîlc, bă, nu ca alții. Bine, din punctul de vedere al ‘țiștilor ăla-i ok, da’ dacă mergi cu 62 la oră în localitate, tuloaaaie, că se pogoară antiteroriștii din ceruri, să facă dreptate. Ptui, bine că am scăpat. Până la întoarcere, când ajung înapoi în urbea cu semaforizare inteligentă, desigur. La Astralis e verde. Pornesc, apoi opresc. De la un semafor la celălalt era plin de mașini, pe ambele benzi. Mai are rost să spun că am făcut 200 de metri în zece minute? Nu, nu are rost, fiindcă, așa cum bine zicea primaru’, e mai bine cu circulația, că se vede că-i mai bine.