Căldura, graţia şi exuberanţa Cameliei Burghele, la evenimentul de lansare a ultimelor sale trei volume, au făcut ca numărul celor care au dorit să ia cuvântul pentru a-şi arăta aprecierea faţă de munca şi omul entuziast din faţa lor să fie unul impresionant, iar luările de cuvânt să dureze mai mult chiar decât povestea celor trei volume, la care a luat parte şi coautorul uneia dintre cărţi, Viorel Ciubotă.
Pregătită sufleteşte şi înarmată cu toate ustensilele necesare unui profesor pentru a susţine o veritabilă lecţie de etnografie, cercetătorul ştiinţific Camelia Burghele s-a răzgândit în ultima clipă şi a cedat ispitei de a deşira ghemul de cuvinte calde celor din sală, pentru că i-a simţit pe toţi prieteni, legaţi de acelaşi interest faţă de carte, în general.

I have a dream

A vorbit despre plăcerea şi încrederea cu care foloseşte cuvintele potrivite la momentul potrivit şi şi-a mărturisit visul, acela ca numele ei să fie unul important când vine vorba despre etnografia sălăjeană. Şi este unul important, având în vedere că are deja 11 volume publicate, care ocupă, de altfel, cu cinste un raft al bibliotecii sălăjene. Revenind la volumele lansate, şi începând cu „La nuntă în satele sălăjene. O lectură antropologică a tradiţiilor nupţiale” (Editura Caiete Silvane, Zalău; Editura Etnologică, Bucureşti, 2014), acesta este apreciat de dr. Ioan Godea cam aşa: „(…) dr. Camelia Burgele adună roua dimineţilor din satul transilvan, croind din stropii ei curcubeie multicolore de fapte, realităţi şi artefacte spre a se odihni apoi sub vraja umbrelor de înserare cu poveşti, legende, biruinţe, stăruinţe, cu împliniri şi poticniri, cu adevăruri ştiute sau neştiute, cu ascunzişuri de taină şi înţelesuri greu de înţeles. Toate acestea au fost topite de scânteia minţii sale într-un text cizelat cu rânduială şi atenţie de exeget, ca să fie nouă şi celor ce vor veni spre aleasă învăţătură(…)“.
În ceea ce priveşte „Asumarea identităţii culturale în comunităţile româneşti din Maramureşul ucrainian” (Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2013) este o carte care abordează un subiect mai sensibil, fiind o lucrare realizată în cadrul stagiului de cercetare postdoctorală ca parte proiectului „Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale“, cofinanţat din Fondul Social European.
Şi în sfârşit „Solnocu de Mijloc la 1864. Chestionarele academicianului Pesty Frigyes” (Editura Caiete Silvane, Zalău; Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014) scrisă în colaborare cu Viorel Ciubotă şi Mizser Lajos este o carte care pune la dispoziţia publicului larg informaţiile din Chestionarele academicianului Pesty Frigyes, mărturii vii, neprelucrate, ale bătrânilor satului, ceea ce cu adevărat etnologia modernă numeşte „memoria colectivă“.

O lecţie de prietenie

Având în vedere muntele de buchete de flori care a umplut masa de la care a vorbit atât de cald Camelia, concluzia nu poate fi alta decât că oamenii care au venit au făcut-o în primul rând pentru omul Camelia, şi abia apoi pentru cercetătorul ştiinţific Camelia Burghele. Şi, până la urmă, asemenea concluzii nici măcar nu se trag, pentru că se văd cu ochiul liber, la fel cum s-a văzut şi gestul unei persoane din fundul sălii, care din cauza emoţiilor ronţăia bomboană după bomboană, ţinând strâns în palmă câteva hârtii mototolite pe care îşi notase cam ce ar vrea să zică, şi de care nu a mai avut nevoie când a început să vorbească, şi care atunci când a aruncat o privire prin cărţile lansate a facut-o ca şi cum s-ar fi uitat la nişte icoane. Aşa că, da, de data aceasta, lecţia Cameliei Burghele a fost una de prietenie presărată cu etnografie.