Nu zice nimeni – mă rog, ăia care au oareșce populație activă de neuroni în rețeaua cerebrală – că nu-i bine să se încerce să fie educați românii, încă de la liceu, să fie fericiți. Da’ de acolo și până la a se face clasamente de fericire, muicăăăăă, a înnebunit lumea? Că cică așa se zice, că după ce s-au disputat meciurile de fericire, tur-retur, românii au fost pe ultimul loc în Europa, anu’ trecut, da’ acum, că s-au făcut niște transferuri și s-au adus ceva jucători care știu cum să sară la cap, nu mai suntem ultimii, că i-am bătut pe bulgari. Suntem penultimii. Iară zic, e bine că se gândește cineva să facă ceva pentru mintea gri a românilor, da’ cum naiba calculează ei punctajul ca să facă un clasament al fericirii? Na, fie. Oricum, de luna viitoare, adică noiembrie, în liceele din orașele mai mari se va aplica “Programul naţional de educaţie pentru fericire în şcoli”. Iară zic, nu-i nimic rău în asta, chiar bine. Cât de bine? Pentru asta o să se facă o măsurătoare înainte şi după aceste cursuri să se înțeleagă, nu de plebe, de specialiști, în ce măsură le-a crescut nivelul de fericire la elevi. Să fie oare proporțional cu banii de buzunar pe care-i are fiecare ca să-și cumpere etnobotanice? Neeee, românii nu-s așa. Asta se vede și în timpul zilei, când barurile nu-s pline de elevi, evident, ca să discute despre fericire. Fericire despre care s-au făcut ceva cursuri, așa zic unii, care, tot ei, zic că “la finalul lecţiei îi întrebăm pe copii ce este fericirea pentru ei şi am văzut că ei le mulţumeau profesorilor fiindcă le aduceau fericire în viaţă” …Mă abțin cu greu. Adică, ce să înțelegem, au devenit profesorii traficanți de etno-fericire? Și pentru că fericirea nu-i gratis, elevii o să plătească cinci lei pe biletele pentru fiecare documentar despre fericire pe care îl văd. Da, treaba pare a fi productivă. Mai ales la liceele “de top”, unde se dau note de 10 pe bandă rulantă, ca să aibă după aia cu ce să se bată în piept “băă, noi suntem de ăia, de elită!”. Oricum, ce e sigur e că ăștia, din campionatul infantil al fericirii, au și ei un clasament al fericirii – pe primul loc e chefu’. De aia ei studiază tot timpul, chiar și noaptea, când cluburile sunt pline ochi cu cei care nu se dau în lături (accent la alegere) de la nimic, atunci când vine vorba de studiu. Studiul fericirii, desigur.