Cine zice că cei de la bancă fac bani doar din împrumuturi și dobânzi se înșală. Că, mai nou, de când și-au tras toți pe lângă casă câte un birou, două de asigurări de toate felurile, mai fac, mă rog, mai vor să facă bani și de acolo. Că vrei, tu, debitor, că nu. Adică, mergi la o bancă, din asta românească, mai mult pentru transilvăneni – așa zic ei – și vrei să iei și tu un împrumut ca să-ți dotezi firma cu tot felul. Ăia, după ce se tot codesc, sau se fac că se codesc, până la urmă zic că o să îți dea banii, apoi ți se aduce la cunoștință că lucrurile alea de-o să le iei trebuie asigurate, ca să nu iasă ei în pierdere nici dacă se sfârșește lumea. Bine, zici că o să te interesezi despre ce și cum e pe la firmele de asigurări, să vezi cu care îți convine mai mult, da’ nu apuci să zici tot, că îți și taie elanul consultantul, cum că nu se acceptă decât dacă faci asigurarea la ai lor. Păi cum așa? Adică, legal – deși legal e doar un cuvânt pentru ăia de-ți dau ție bani pe care-i dai înapoi cu dobândă câtă frunză, câtă iarbă – sunt obligați să lucreze cu mai multe firme de asigurări, să aibă omul de unde alege. Pot, eventual, să-ți recomande, așa, din gură, oarecum amical, pe unul sau pe altul. Și atât. Ei, pentru bancarii care țin cu transilvănenii mai mult decât țin cu alții, nu se comentează. Faci cum zice el, consultantul,  iei bani. Nu faci cum zice el, ciu-ciu bani. Ho! Păi asta nu e oarecum ilegal, nu seamănă cumva cu abuz în serviciu, trafic de influență și alte cele? Cam seamănă. Da, da’ parcă poți să zici ceva, că el, consultantul, ca să nu-și strice dunga de la costum, nici nu clipește și zice că nu și nu, numa’ cum zice el. Ei, drăcie, chiar așa?