Căldură, simplitate, jovialitate, feminitate, eleganţă, sinceritate, încredere, naturaleţe, cutezanţă, mai pe scurt, zălăuanca Delia Antal, mult mai pe scurt… Delia. Adorată de actori de la Hollywood, abonată la rubrica de mondenităţi ale tabloidelor, invitată la emisiuni, cu un film proaspăt lansat la Londra, ce rulează deja pe marile ecrane, cu două case de producţie şi, nu în ultimul rând, cu volumul D’ORA, Delia Antal şi-a spus povestea anilor petrecuţi departe, acasă printre zălăuani, fără să vrea să uite că totul a pornit de aici.

Ce m-a făcut să plec? Inconştienţa…

Director de marketing, la scurt timp după terminarea facultăţii, cu un salariu mult peste medie chiar şi în ziua de azi, Delia a ales calea pribegiei pentru că era devorată de o sete nebună de altceva, îşi voia visul împlinit. Şi visul ei era să devină actriţă şi, mai mult decât asta, să joace într-un rol principal. Şi a reuşit. Chiar dacă asta a însemnat să construiască o lume. Chiar dacă a însemnat să scrie o carte, să-şi gândească propriul scenariu, chiar dacă a fost nevoită să-şi regizeze singură filmul, chiar dacă a trebuit să-l şi producă, chiar dacă a însemnat să bată la uşi pentru bani, chiar dacă a durat patru ani. Le-a făcut pe toate pentru a-şi vedea visul: să joace un rol principal. Şi ce ar fi însemnat un rol principal fără cei apropiaţi ei, fără cei dragi de acasă, fără familie, aşa că şi-a dus şi părinţii şi le-a dat rolurile care li se potriveau cel mai bine: mama şi tata. Şi ce gust aveau toate astea fără locurile natale, fără rădăcini, fără graiul de acasă? Aşa că a adus toată echipa aici şi a filmat o parte din film în România, într-un sătuc drag copilăriei ei, din Bihor. Şi cu toate că şi-a văzut visul cu ochii, filmul a fost lansat la Londra şi va ajunge în curând şi în România, cel mai bun din ea a păstrat pentru mai încolo, pentru atunci când va simţi că e destul de valoroasă să scoată în lume adevărata ei poveste, într-un roman autobigrafic. Dar, acum, cu visul împlinit, poate mărturisi: Ce m-a făcut să plec? Inconştienţa. D’ORA nu este un roman şi film autobiografic, dar este povestea multor românce, care au vrut ceva mai mult, care au crezut că pot reuşi, chiar dacă nu au făcut-o întotdeauna. Credinţa te duce unde vrei, îţi deschide căile. Cred în toate religiile, deşi sunt creştin ortodoxă. Ajungem să fim mai buni, atunci când Dumnezeu ne provoacă. În România credeam că-şi bagă coada dracul, când nu ieşea ceva. Acum cred că sunt încercări.

D’ORA, lansată la Zalău

Pe scurt, pentru că trebuie citită şi mai apoi vizionată, D’ORA prezintă o tânără naivă, înconjurată de sărăcie, într-o Românie post-comunistă, care profită de oportunitatea de a emigra în Anglia, chiar dacă asta înseamnă a călători cu o dubă, ascunsă într-o cutie de carton. Ajunsă la Londra, visurile ei de a se îmbogaţi şi a deveni faimoasă sunt repede spulberate de realitatea vieţii cotidiene. Impactul cultural, schimbarea modului de viaţă, de la o existenţă monotonă şi sărăcă în România, la o viaţă riscantă la Londra, precum şi dorinţa de a-şi depăşi condiţia şi a-şi ajuta rudele de acasă, o încarcerează pe Dora într-o lume în care inocenţa ei este treptat spulberată. Criticii o apreciază pe D’ORA ca fiind o poveste emoţionantă prezentată într-un mod amuzant, care scoate la lumină probleme reale cu care se confruntă milioane de emigranţi în lumea globalizată de azi. De spus ar mai fi multe, dar până la urmă fiecare îşi trage propriile concluzii, aşa cum a făcut-o în mod public şi Florica Pop, directorul Bibliotecii Judeţene „Ioniţă Scipione Bădescu“, care a prezentat volumul D’ORA zălăuanilor şi a făcut întâlnirea cu Delia posibilă. Cei care au fost prezenţi au avut parte de căldură, simplitate, jovialitate, feminitate, eleganţă, sinceritate, încredere, naturaleţe, cutezanţă, Delia.