Sălajul… e locul în care visez cu ochii deschiși… locul care mi-aduce aminte de poveștile bunicii, locul în care oriunde privești te pierzi în frumos. O altfel de caracterizare a județului meu? Un județ mic, liniștit, dar nespus de frumos. Satele din Sălaj sunt locurile unde alergi cu „libertatea” de mână cât te țin picioarele, pierzându-te pe cărări îndepărtate, în peisaje feerice. Pădurile sunt locurile unde mă așez, opresc timpul și contemplez. Dau frâu liber imaginației și cred că sunt cea mai privilegiată din toată lumea pentru locurile ăstea minunate. Iar seara, când lumina se învăluie cu întunericul, privesc cerul și tresar. Apoi privesc Meseșul și-l văd ca pe un paznic sfios, dar măreț, la porțile Zalăului, apoi privesc pădurea și simt că renasc. Munții? Străjeri credincioși și devotați. Privesc culmile lor și tac. Cuvintele sunt stricăcioase în liniștea adâncă. Copacii… pioși și tăcuți, plini de nostalgie și parcă rupți dintr-o carte de basme.

Mănăstirile din Sălaj, frumoasele noastre biserici: Bic, Strâmba, Bobota, Voivodeni, biserici mici și supuse în care ca să intri trebuie să-ți micșorezi trupul și odată cu trupul și eul. Să devii bun, smerit și conștient de puterea Creatorului care te ține în palme.

Castrul roman de la Porolissum este locul încărcat de istorie și cultură, locul în care, în fiecare an „dacii” se luptă cu romanii cu mii de spectatori sălăjeni.

În comuna Plopiș, la mlaștina Iaz se află o rezervație naturală floristică, faunistică, paleontologică și peisagistică cu o suprafață de 10 hectare. Aici se află planta carnivoră „Roua Cerului”, una dintre rarele plante carnivore regăsite la noi în țară. Tot în județul nostru, renumita Grădină a Zmeilor își înalță culmile la cer încât rămâi mic și neajutorat în fața unor uriași care te privesc cu milă. Legenda spune că pietrele din această rezervație naturală ar fi luat naștere în urma unei bătălii epice dintre forțele binelui și forțele răului.

Astfel, călătoria noastră continuă spre Grădina Botanică „Vasile Fati”. Grădina Botanică are o organizare pe sectoare tematice precum: sere, parc zoo, grădina japoneză și este unică în România. Acest obiectiv turistic a fost fondat în anul 1968 de către profesorul Vasile Fati, în cadrul liceului din localitate, abia în 1970 devenind unitate independentă.

Eu v-aș mai spune multe despre locurile superbe din județul meu. Dar știți ce? Lăsați-vă duși de val și luați Sălajul la picior sau pe bicicletă și veți descoperi locuri uimitoare.
În substrat a ceea ce se vede e sufletul sălăjean plin de frumusețe și simplitate. Despre el… ce să vă spun? Cum vine primăvara mă reîntorc la țară, hoinăresc prin livezi și mă pierd pe cărări crezând că sunt singură: doar eu și natura. Deodată, aud o voce:
– Hai la mine, Ramona! Am făcut plăcinte gustoase cu brânză, de-alea cum îți plac ție. Hai și mănâncă! E vocea bătrânei Gheorghina. Îi fac repejor un buchet de flori multicolor, cules de prin livadă. Nu e cine știe ce, dar are în el noblețea sufletului de copil, cred.
-Acum vin!, spun eu fericită. Mă duc cu zâmbetul pe buze aranjând frumusețea de buchet.
– Mi-ai adus flori? Bată-te să te bată, hai să-ți dea buni o plăcintă, că știu că-ți plac. Apoi, bătrâna se așază și râde cu poftă, în timp ce eu mănânc pe săturate…
Mai stau puțin și ies din curtea ei cu zâmbetul pe buze și-mi zic: Uite, de-asta iubesc eu Sălajul, uite minunățiile ăstea de locuri și oamenii ăștia frumoși, Doamne, dă-le sănătate! Ăsta e Sălajul și pentru asta îl iubesc!