Fumatu-i permis numai în camere special amenajate pentru fumat, cu respectarea unor condiţii obligatorii. Adică, printre altele, camerele special amenajate pentru fumat trebuie să servească exclusiv fumatului și să nu ajungă fumul și la alții, care nu fumează. Așa zice legea. Acuma, că nu le prea pasă astralilor de lege, se vede, că omu’ vine la ei, face o asigurare, iar banii ajung fix altundeva, adică pe la ziarele care scriu ce trebuie ca să fie bine. Ee, da’ ăștia, astralii, au sediul într-un bloc, adică nu-s la ei pe moșie, așa că ar trebui mai încet cu fumu’. Da’ dohănașilor le place chestia mică și subțire, probabil familiară, așa că, după ce o dezmiardă între degetele tremurând a dorință, o tot bagă în gură. Apoi, pentru că nu pot să înghită de tot, slobozesc ce mai rămâne neînghițit afară, pe geam, ca să ajungă și la vecini. Da, dar vecinii nu fumează, ca atare se țin de nas și intră în putoarea astrală de dedesubt, apoi își zic păsul. O dată, de două ori, de ‘nșpe ori, și tot degeaba, că ăștia, astralii, obișnuiți să tot ia între degete chestia mică și subțire, apoi s-o tot bage în gură, întru satisfacția lor supremă, îi doare pe ei în fum de alții. Acuma, ce să le faci ăstora? Să te ții de nas și să mai încerci să le explici, așa, ca unor oameni, cum că, bă, dohănașilor, n-ați putea voi fuma afară, să nu ajungă fumul în camerele vecinilor, că ar vrea și ei să poată ține geamul deschis fără să li se facă rău, ori să întorci foaia? Adică, dacă tot le place ăstora să sloboade din ei când și cum vor toată putoarea aia, ce-ar fi să-și facă oamenii treburile fix în fața ușii lor astrale, că oricum pute deja acolo? Plus că ar fi și un motiv de bucurie pentru cei pe care-i scapă și nu au unde, că nu-s veceuri publice, și, așa, s-ar rezolva problema. Că, vorba aia, putoarea la putoare trage.