Maiu` șepte este, conform calendarului ortodox, cea de a 7-a zi de după 1 Mai și cea de a 7-a zi de destrăbălare culinaro-beuturească, așa cum au consemnat-o-n calendarul lor propriu politicienii nu tocmai toți ortodocși.
Maiu` șepte este ziua în care te trezești mai obosit decît te-ai culcat vreodată, căci nici nu mai știi cînd te-ai mai culcat, ci doar te-a lovit somnu alinat de-un păhărel de pălincă. Gura ți-e mai uscată decît buretele de șters tabla din clasele școlare părăsite în urmă cu o săptămînă, limba ți-e ca cel mai fin șmirghel, iar ochii-ți din privirea încețoșată sînt crestați cu mii de vinișoare roșii, semn clar că ai un început de turbare.
Maiu` șepte e ziua în care, fără putere, te dai jos din pat – în cazul fericit în care ai apucat să parchezi pe unul aseară și mergi pînă-n pivniță, căutînd ca orbul bidonul cu varză murată și sugînd apoi, ca într-o dulce alinare, cu furtunul, moarea cea acră și dătătoare de viață, chiar dacă varza de deasupra este deja acoperită de mucegai.
Maiu` șepte e ziua în care, în cazul în care cineva te mai conduce pînă la masa acoperită de fripturi, drob și ou roșu, stomacul ți se revoltă și votezi cu Iorga, pentru că tot ce a fost bun, în zilele trecute, înauntru, e și mai bun, azi, afară. Deci, e cazul de o supă ușoară de macriș ori de chimen.
În sfîrșit, Maiu` șepte e doar o altă zi, în care chiar nu contează dacă sîntem beți ori la serviciu, ciocnindu-ne de formă ouăle, o nouă zi de primăvară caldă, cu terase minunate, bere rece, gagici proaspete și ciripit de pițipoance.