Viitorul ambasador al SUA în România a fost atenționat în Senatul american să aibă grijă de curajoasa cea extraordinară, șefa anticorupților supremi, ce mai, creatorii bing-bang-ului cosmic. Mioritic, desigur. Adică, mai pe șleau, președintele Comisiei pentru relaţii de politică externă a Senatului SUA, Ron Johnson, i-a transmis lui Hans Klemm, că dacă va fi confirmat în funcție (adică ambasador al SUA în România), așteaptă de la el să se asigure că guvernul României o va sprijini pe extraordinara cea curajoasă.

Acuma, așa, de la nivel de prostănac, unii s-ar întreba că ce au, bă, americanii, de o vor pe aia? Adică nu cumva e asta un fel de imixtiune? Adică nu hotărăște fiecare pentru el, românii pentru români, bulgarii pentru bulgari and so on? S-ar întreba, dar nu o prea fac, că odată sare un acoperit și, poc, un dosar la scăfârlie. Mai bine ne facem că sîntem toți americani. Bine, noi, ăștialalți, cetățeni de rang inferior, doar să ascultăm ordinele americanilor, nu să și avem condițiile lor de trai. Neee, da’ ce, îs proști? Nu, the americans, obvious, e deștepți. Și, pe deasupra, sînt tătucii democrației moderne.

Unii, oameni răi, cum ar veni, ar zice că statul american s-a format prin genocid. Adică au venit niște din ăia, cocalari muritori de foame de prin Europa, au omorât tot ce-au prins în cale, adicătelea nativi americani, apoi, după ce au mai omorât și niște vecini care trăiau acolo de mii de ani, recte mexicani, apoi, după ce au mai omorât și prin America Latină, ca să se știe cine-i șefu’ în zonă, și, mai ales, după ce au urlat din toți bojocii “Trăiască sclavia!”, au decis: We are the democrats, the peacekeepers! De aia, nu există bătaie pe planeta asta unde să nu fie și ei implicați. Deci, cu alte cuvinte, democrația personificată.

Aha, deci de aia o vor ei pe curajoasa cea extraordinară, din cauza lu’ democrație…