De foarte multe ori, se întâmplă ca viața să fie complet diferită de ceea ce visam copii fiind, să ne ia pe sus și să ne poarte până hăt, departe, unde nici cu gândul nu gândim. Pe Alexandra Sabou, pe soțul ei și cele două fetițe le-a purtat spre Nord, tocmai în Islanda, adică locul unde unde aproape că se agață harta-n cui. Iar Nordul ăsta, după cum zicea și Jon Snow din povestea cu Urzeala Tronurilor sau GOT, vine la pachet cu frig, cu haine multe, cu o bluză în plus chiar și vara, dar mai ales acum, când – vorba aceluiași Jon Snow – winter is coming. Numai că unde mulți s-ar da bătuți și și-ar plânge de milă că soarta a fost vitregă, aruncându-i fix in Islanda, Alexandra și familia ei au privit totul ca pe o aventură minunată. Nu doar că au ocazia să cunoască o țară nouă, cu un popor ce a știut să-și facă din asprul fiord casă, ci au și posibilitatea de a savura pe îndelete o limbă și o cultură total diferite față de ce au lăsat în Sălajul natal. Și-un plus, câți din noi au avut șansa ca la nici 10 ani să pășească pe o plajă cu nisip negru, vulcanic, ori sa facă baie în ocean? Despre adaptare, provocări și viața trăită cu un zâmbet ecuatorial pe față, în cele ce urmează – un interviu cu zălăuanca Alexandra Sabou.
– Ce a făcut de tu și familia ta ați ajuns să vă mutați în Islanda, aproape de locul unde se agață harta în cui?
– Cât de frumos spus “Islanda, locul unde se agață harta în cui”! Eu cred că totul se întâmplă cu un motiv, iar povestea noastră a început așa: soțul meu a aplicat pentru un job în Islanda, a venit aici și, după 5 luni, mi-a propus să ne mutăm cu familia în Islanda pentru a încerca să ne creăm un viitor mai bun, pentru noi și pentru fetițele noastre.
– Cum a fost procesul de găsire a unei locuințe?
– Procesul de găsire a unei locuințe a fost relativ simplu și rapid. Am căutat împreună pe site-urile de imobiliare un apartament potrivit ca spatiu si preț și l-am gasit. Chiriile nu sunt tocmai ieftine, iar islandezii cer garantie 2 sau 3 luni chiria in avans, dar toate se raportează la salarii.
– Limba vorbită în Islanda nu este tocmai ușoară, dar e drept că marea parte a populației vorbește engleza. Cum vă descurcati, folosiți engleza sau urmați cursuri de învățare a limbii localnicilor?
– Așa este, limba Islandeza nu este tocmai ușoară, dar majoritatea populatiei vorbește engleză, așa că nu am întâmpinat probleme de niciun fel, dar abia aștept să încep cursurile de islandeză (în ianuarie 2020) pentru că am început să înțeleg câte ceva. La început mi s-a părut complicată, mai ales că în alfabetul lor există câteva litere diferite față de ale noastre… iar pronunția este total diferită.
– Care a fost cea mai mare provocare cu care v-ați confruntat până acum?
– Cea mai mare provocare pentru mine a fost acomodarea fetițelor la grădiniță. Știam că este alt sistem de învățare, dar am rămas foarte plăcut impresionată de ce am găsit aici, iar fetele s-au acomodat “din prima”. Și vremea a fost o provocare, dar am luat-o ca atare și am avut parte de o vară generoasă, cu soare. Următoarea provocare este vremea din iarnă. Dar ne vom bucura, indiferent cum va fi!
– Ce nu v-ați așteptat să găsiți în Islanda și totuși ați găsit?
– Noi am venit în Islanda în aprilie, iar vremea din lunile care au urmat a fost foarte frumoasă, lucru la care nu ne-am așteptat. Chiar și islandezii au zis că de mult timp nu au avut așa vară frumoasă, mai ales fară multe ploi. Noi am prins temperaturi de max 21° in iulie. A fost excelent, fetița noastră cea mare, Syana, a făcut o baie în ocean.
– Cum a fost adaptarea la ținutul nordic, pentru cele două fetițe ale tale?
– Pentru fetițe, adaptarea la ținutul nordic, din punctul de vedere al climei, a fost ușoară și lină, pentru că am acoperit diferențele de temperatură cu o bluză sau o geacă în plus, când a fost cazul. Din punctul de vedere al intrării în colectivitate, la grădi, adaptarea a fost ok, au răcit puțin la început, dar nimic de îngrijorat. Le place foarte mult să meargă la grădiniță, să-și întâlnească colegii și educatoarele. Ca o paranteză, în Islanda am găsit cel mai curat aer ever, în afară de perioadele în care suflă vântul cu putere, și nu ne putem bucura de plimbări.
– Islanda e o țară fără prea multi copaci. Cât v-a surprins asta, dat fiind că Sălajul natal este Țara Silvaniei?
– Când am ajuns aici, în aprilie, era un peisaj dezolant de-a dreptul, față de Sălajul nostru, unde începea să înflorească totul. Apoi, încet, încet a început să prindă viață și vegetația de aici și ne-am bucurat până prin octombrie de verde… de culoare… și de mireasma unor specii diferite de salcâmi. Și toamna a fost colorată și frumoasă, dar a durat puțin!
– Din ce ai văzut până acum din țara care v-a devenit casă, ce ai recomanda unui turist care pune pentru prima dată piciorul pe tărâmul cucerit cândva de vikingi?
– Din ce am vazut până acum, aș recomanda turiștilor să viziteze pentru prima dată gheizerele, riftul dintre plăcile tectonice ale Europei și Americii de Nord și cascadele, care sunt deosebite, mai ales dacă aveți norocul să răsară curcubeul. Nu ratați ghețarii, plaja cu nisip negru (Black Sand Beach Reynisfjara), plaja cu diamante ( Plajă cu nisip negru si bucăți de gheată de diferite dimensiuni desprinse din ghetar – minunăție). La final, pentru relaxare recomand Blue Lagoon, o călătorie prin apele fierbinți ale munților vulcanici – de vis, mai ales seara.
– Ce faci când te încearcă rău dorul de casă?
– Când ne e dor de casă, de familie, îi sunăm, povestim și ne spunem că nu mai este mult timp până ne vom vedea, așa și este, pentru ca mergem acasă cât de des putem, prima dată am mers acasă dupa 4 luni, iar acum vor fi doar 3 luni. Mai e puțin! Yeee!
– Islandezii au un desert care seamănă foarte bine cu ciurigăile pregătite în satele sălăjene. Ce zice familia ta de acest desert nordic?
– Da, unul dintre deserturile populare ale lor sunt chiar ciurigăile, chiurighele noastre. În Islanda se numesc ” kleinur”. Așa se trezesc fetițele noastre dimineața: “Avem ciurigăi la mic dejun!”
– Unde se pregătește familia Sabou să întâmpine Crăciunul? În Reykjavik ori în Sălajul natal?
– Familia Sabou pregătește bagajele! Vom sărbători Crăciunul acasă, în România, în Sălaj, în Coșeiu, alături de toți cei dragi ai noștri, în jurul bradului, cu bucate tradiționale românești.
– Islandezii au făcut o tradiție din a așeza sub brad mai ales daruri sub formă de cărți, timpul Crăciunului fiind dedicat și cititului. Cum vezi tu acest obicei?
– Părerea mea în ceea ce privește obiceiul dăruitului de cărți în Islanda, de Crăciun, este că am putea să îl împrumutăm și noi, dar sunt convinsă ca mulți români dăruiesc și primesc cărți de Crăciun, și nu numai.
– Care e preparatul cel mai neobișnuit pe care l-ați ăncercat până acum din gastronomia irlandeză?
– Cel mai neobișnuit preparat culinar de care am auzit, dar nu l-am gustat, este carnea de rechin, o delicatesă care necesită mult timp până să fie pe masă – sunt procedee secrete, dar știu că se îngroapă în pământ pentru câteva luni, apoi se păstrează într-o încăpere alte câteva luni.
– Cât timp plănuiți să faceți din Islanda locul cald și drag pe care toți îl numim acasă?
– Noi ne simțim acasă și aici, dar câta vreme vom rămâne urmează să stabilim peste 2 ani. Atunci vom decide dacă includem copiii în sistemul școlar islandez sau ne vom întoarce. Până atunci, ne bucurăm de liniștea și siguranța pe care ne-o oferă această țară!
– Ce mesaj secret și de spus doar la ureche ai vrea să transmiți poporului islandez, dar și românilor dintre granițele țării, în prag de frumoasa sărbătoare creștină?
– Crăciun Fericit ! Gleðileg Jól ! Doamne Ajută ! Fiți fericiți, oameni buni !




niciun comentariu