Bun. Noi ne-am obișnuit deja. Poate și voi. În Sălaj se lucrează la drumuri, ca în Sălaj. Dar, mai ales, ca pentru sălăjeni. Adică de-a pul…, ca să nu zicem de-a dreptul, de-a moaca. După ce anul trecut autoritățile s-au lăudat că au băgat cu nemiluita sacoșe de bani europeni în drumurile loco, abia ce a trecut iarna, că în unele locuri tranșeele sînt mai falnice decît cum au fost vreodată. La Jibou, la barieră, muncitorii s-au dat pe brînci, toamna trecută, încercînd să facă locul cu pricina să nu arate ca și cum ai trece peste cilindri de la ITP-uri, cînd îți verifică direcția. Ce mai, toată intersecția e varză, cu gropi care te înghit. Mai încolo, pe strada cu nume de Traian, abia ce au asfaltat, aceiași muncitori, poate, au tăiat drumul ca să scoată la vedere gurile de canal. Iar drum de ăsta cu peste 30 de guri de canal, nu s-a mai văzut nici în poveștile cu Feți Urîți. Încercarea aia de sens giratoriu e chiar terminată, iar o gură de canal din zonă – dacă nu știi de ea și e acoperită de bălți, sincer, te lasă fără mașină.
La Zalău, unicul bulevard municipal e nenorocit din cap în coadă. Apoi, pe la Casa Armatei, o altă gură de canal mascată, ca pentru proști, să tot dai în ea.
De Cehu, nu mai vorbim. Dacă se apucă arheologii sănătos de săpat, poate dezgroapă și fostul oraș, ca să aibă și alții de ce se minuna.
Vă mai amintiți de toate lunile în care panta de la groapa de gunoi, spre Crișeni, era sub heirupul muncitorilor? Pot să vină iară, drumul o ia iar la vale.
Pe minunatul drum Zalău – Jibou, înainte să intri în Mirșid, dinspre Zalău, minunații proiectanți de ulițe asfaltice au lăsat o porțiune de vreo 200 metri, așa cum a fost. Baiul este pragul cît o bordură, în care dai cînd intri pe ălalalt asfalt.
Chiar și căruțașii se miră, prinși pe drumurile așa zis naționale, și amendați, păi oare de ce îi amendează? Ce, ăla-i drum boierule? La noi pe horaiță e mai lin.
Credem că am putea să continuăm la nesfîrșit. Luat la drumuri, Sălajul e ca …..