Când credeam că le-am văzut şi auzit pe toate, hopa, de la anu’, o să plătim şi taxă pe stâlp. De care o fi. Ei, şefimea, spun că doar pentru ăia de electricitate, dar de la stâlpii de electricitate până la stâlpii din garduri sau coada de mătură, că tot seamănă cu nişte stâlpi, e doar un pas. Şi mai zic ei că numa’ un pic o să se mărească preţurile la energie electrică, adică cu 1%, cel mult 2%, da’ pe cât punem pariu că o să fie mai mult de atât? Că nimic nu mişcă fără electricitate, aşa că bulşitul ăsta cu “numa’ un pic o să crească preţurile” pute de la distanţă. Bă, da’ ce ne facem cu câinii care fac pipi pe stâlpi? Cine o să plătească taxa pe udatul stâlpului? De fapt, ne cerem scuze pentru întrebarea asta nelalocul ei, că, se ştie, de câini şi ţigani n-ai voie să zici nimic, că odată sar iubitorii şi se dau cu fundu’ de pământ. Apropo, iubitorii, zilele astea se taie, adică se omoară, foarte mulţi porci. Ceva manifestaţii, ceva plânsete şi istericale? Nu? Păi nu, că porcu nu-i câine, of course. Dar, revenind la stâlpii noştri, dacă s-ar renunţa la stâlpi şi s-ar da curentu’ la pachet, adică baterii sau altceva, s-ar plăti taxa pe ambalaj? Na, că le-am mai dat o idee. Taxa pe ambalaj. Bă, da’ nii ce-mi trecu prin cap – dacă plătim taxă pe stâlpi, asta înseamnă că-s ai noştri, plătitorii de taxe? Că dacă da, cum ar fi să plătească statu’ chirie pentru ei, chirie care să se deducă din taxa pe stâlp?