Când te gândești la bănci, la muuuultele bănci apărute pe meleagurile mioritice, te gândești că, pe lângă profiturile uriașe pe care le au funcționând într-o țară în care oamenii au buzunarele subțiri de tot (cu excepția a tot ceea ce înseamnă șef), recte România, lucru care ar trebui să cam dea de gândit, ăștia, bancarii, lucrează cu bani. Adicătelea cu bancnote, că dacă mergi la ei cu niscaiva monede străine, de oricare ar fi, zic că nnnțțț, nu primim monede. Poate din cauză că-s grele, ori poate din cauză că zăngănitul lor seamănă cu cel al cătușelor spectacolului mediatic mioritic contemporan, cu iz puternic de inchiziție plus stalinism la un loc, cel în funcție de care românul se scoală (de trezit, nu prea) pe stânga ori pe dreapta. De preferat pe dreapta, ca să fie bine să nu fie rău.

Ee, și cum buzunarul românului de rând e vai de cusătura lui, vrei nu vrei, ajungi și la cămătari. Am zis cămătari? Vai, rușine să-mi fie. Am vrut să zic bănci. Și, dacă ai ghinion (o vorbă de dreapta, evident), ajungi la banca cea comercială și românească, după nume, dar austriacă, după banii din profit care umplu buzunarele ălora de diriguiesc treburile pe acolo. Ca să plătești o rată, normal. Scoți bancnota de 50 de dolari și, cu părere de rău, o pui pe tejghea. Apoi urmează inspecția. Cum ce inspecție, da’ ce, crezi că e așa simplu să treci de controlul de calitate? Pe naiba. Becereasa de serviciu ia bancnota (n-o pune în aparat, să vadă dacă e falsă ori ba, singurul lucru care ar trebui să conteze), apoi verifică. Nu-i bine, are o ștampilă pe ea. Așa, și? Că doar e ștampilă, cu ”i”, nu cu ”u”. Deci, dacă are ștampilă, nu se poate primi. Cum așa ceva? Simplu, zice becereasa de serviciu, că dacă-i cu ștampilă, clientu’, ăla la care ar urma să ajungă bancnota, nu o să vrea să o primeaască. Nnnnggg? Păi, becere, așa-i că de aia nu vrea clientu’ să o primească fin’că, după aia, când o să ajungă, iar, la voi, la ghișeu, o să-i dați cu ștampila la meclă și o să ziceți nnnțțț, nu-i bună? Așa-i.

Ce să mai zici, după ce ai stat la coadă la ghișeu, te bucuri că nu au verificat și cifrele de pe bancnotă, că dacă înclinația 5-ului nu e la fel ca cea de pe leul românesc? Mai știi, poate te trimit fix în America, să iei alta, cu înclinație mioritică, ori poate te trezești cu o ștampilă în cap, de nu te mai primește apoi niciun cămătar. Vai, iar am zis cămătar? Rușine. Dezavuez total.