Din când în când ajung la Valea Miții, acolo unde avem o mică grădină, în curtea cuiva. Opresc mașina în fața porții, apoi cobor să deschid poarta. Dincolo de poartă e Pată. Nu știu ce nume i-au dat stăpânii lui (ce urât sună "st...
E adevărat, fără ajutorul americanilor, în cel de-al II-lea Război Mondial, am fi fost sclavi ai Reich-ului. Au venit americanii, şi acum, din sclavi ai Reich-ului, am devenit fraierii americanilor. Nu cred că este vreun conflict în lumea ast...
Mîine de-ar fi să mor, mi-ar părea rău doar de lucrurile pe care nu le-am făcut. Nu de alea care le-am făcut și pe care alții mi le reproșează. Eu nu pot să-mi reproșez nimic. Poate, doar așa, rar, cîte ceva, tăcut, în surdină. Toate...
Sentimentul acela de pierdere. Debusolare. Delir. De sictireală completă. Nemulțumire. Fără speranță. Cînd simți că nimic nu te mai poate surprinde. Cînd nimic nu mai este surprinzător. Cînd nu te mai miră că întunericul a lăsat loc ...
Cînd te trezești dimineață, cu acea speranță în priviri. Și în gînduri. Că azi va fi altfel. Că se va întîmpla. Că va fi Ziua. Și trece, ziua, și nu se întîmplă nimic și secundă cu secundă te destrami, încet încet te anihilez...
Nu. Nu este vorba de cartea Ilenei Vulpescu, care, în trei rînduri, spune tot despre euforia educației - ”cînd te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie, mai ales atunci, să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muz...
Degeaba, noaptea nu mai e la fel atunci când, în jur, forfota oamenilor sperie liniștea întunericului, franjurând parcă perdeaua neagră care mă lasă să alerg aproape neștiut, dezbrăcat de lumea înconjurătoare. Am închis ochii preț de ...
Niciodată n-am învățat, și nici nu voi învăța vreodată, să plec capul, mut, blînd și întelegător, în fața nesimțirii și a mitocăniei. Probabil că asta va fi cauza neajungerii mele la suprema înălțare budhistă, ca mai apoi să ...
E imposibil să nu observi cum străzile orașelor românești sunt tot mai aglomerate, de abia găsești loc pe unde să te strecori, atât ca șofer, dar și ca pieton. De ce? Simplu. Visul suprem al românului e unul simplu - să-și ia mașină, ...
Citesc o carte de Sienkiewicz, Familia Polaniecki, și jur că-mi vine să-i smulg foile și să le mestec, pregătindu-le drumul, pentru a doua zi, acolo unde trebuie. Nu că ar fi un roman prost, Sienkiewicz este un prozator cu nume greu, probabil ...
E miezul nopții. Am ieșit să alerg cu sentimentul amar că încă n-am găsit, că încă nu-mi dau seama cum și ce pot să fac să repar în jurul meu, și, deși am pus muzica din căști pe redare aleatorie, piesele s-au succedat într-o ordin...
Cuvintele. Pot să spună lucrurilor pe nume, ori pot să creeze o cu totul altă realitate, una de fațadă, care să arate celorlalți, ba chiar și ție însuți, ceea ce ai vrea să fii sau ceea ce ar vrea alții să fii. Și, cu cât ești mai i...