Așezat lângă Vârful Ceriului, Bezded, micul și pitorescul sat din Sălaj, își trage denumirea de la Bezdĕdŭ, nume de origine sud-slav răsăriteană, cuvânt care aparţine limbii slave vechi şi care înseamnă ”fără bunic” sau ”orfan”.

Bezded are o importanță deosebită, atunci când vorbești despre personalitățile sălăjene, transilvane. Aici, în  27 septembrie 1827, s-a născut Alexandru Papiu-Ilarian, unul din principalii organizatori și conducători ai Revoluției Române de la 1848 din Transilvania, a participat la Adunarea Națională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 și la cea din mai 1848.

În anul școlar 1843 – 1844, Alexandru Maruzian (așa cum îl chema la acea vreme) a învățat la liceul din Blaj, unde l-a avut ca profesor, printre alții, pe Simion Bărnuțiu. La Liceul Academic Piarist din Cluj și-a luat supranumele latinizant de Ilarian, traducerea numelui Bucur i. e. Hilarius, al unui strămoș dinspre tatăl Ioan Pop, după o modă a studenți români de la liceul cu profil de facultate din capitala Transilvaniei.

Papiu-Ilarian a fost primul român transilvănean care a intrat într-un guvern de la București: între octombrie 1863 – ianuarie 1864 a fost ministru de justiție în guvernul Kogălniceanu, legându-și numele de o reformă importantă (secularizarea averilor mănăstirești). A fost primul președinte al societății “Transilvania” pe care a condus-o între 1867 și 1874. În anul 1868 (alături de Mihail Kogălniceanu și George Sion) Papiu-Ilarian a devenit membru al Academiei Române, fiind primul academician care a rostit un discurs de recepție. Discursul, rostit în ședința Academiei din 14 septembrie 1869, se intitula Viața și ideile lui Gheorghe Șincai din Șinca.

Bezded a fost atestat documentar pentru prima oară în anul 1336, sub numele de Bezdedteluk şi Bezdedtelek. Alte atestări documentare au fost făcute în anii 1378 (Bezdegh), 1591 (Bezded), 1593 (Bazdeed), 1600 (Bezded), 1750 (Bezded), 1760-1762 (Bezdet), 1850 (Bezdedu), 1854 (Bezded).