Zălăuanii au ieşit, aseară, după trei ore de teatru, relaxaţi, cu zâmbetul întipărit pe chip sau încă râzând de la piesa de teatru „Napoleon era fată“, o comedie bulevardieră, absolut savuroasă, jucată de actorii trupei „Iosif Vulcan“ de la teatru Regina Maria din Oradea.
Învelit într-o doză mare de umor, spectacolul a adus în faţa spectatorilor viaţa de familie, cu accent pe gelozia în cuplu, dar şi pe şirul de evenimente hazlii pe care le poate declanşa o minciună, absolut nevinovată.
Puţin probabil ca piesa să poată fi pusă în scenă mai bine decât atât, abordarea fiind, aşa cum ne-am obişnuit din partea Teatrului „Regina Maria“ din Oradea, una extrem de reuşită şi care a prins la publicul zălăuan, acesta întrerupând piesa de mai multe ori pentru a aplauda comicul personajelor, interpretat atât de autentic de către actori.
Acţiunea piesei porneşte de la o minciună nevinovată, menită să ascundă o infidelitate imaginată de un soţ excesiv de suspicios şi gelos, care în ceea ce-l priveşte, nu vede nimic rău în a-şi face de cap cu servitoarea. Decorul este unul elegant, un living de epocă, al unei familii înstărite, cu un tablou al unei rude decedate pe post de uşă secretă a biroului soţului gelos, cu rafturi frumos aranjate, cu o canapea, dar şi cu un birou.
După ce Ketty (Alina Leonte) ia masa de prânz cu Jimmy (Petre Ghimbăşan), un prieten apropiat al familiei, după ce s-a întâlnit întâmplător cu acesta în faţa hotelului Savoy, întâmplarea ajunge la urechile soţului gelos, William (Răzvan Vicoveanu), fără ca acesta să ştie cine e bărbatul cu care soţia lui a servit masa. Aşa că piesa debutează dramatic cu o ceartă şi sunetul a două palme răsunătoare, încasate de biata Ketty, şi cu William, care năvăleşte pe scenă foarte agitat că nu a reuşit să afle cine e dobitocul cu care a ieşit soţia lui la separeu.
Personajele principale, care îi includ pe servitoarea Zoe (Denisa Vlad) şi bodyguardul John (Ciprian Ciuciu), se perindă pe rând în livingul familiei Harrison, sugerând că William este nici mai mult, nici mai puţin decât un mafiot, obişnuit să-şi fluture arma în faţa familiei şi a amicilor. Jimmy, aflat în trecere pe la prietenii săi William şi Ketty, îşi prelungeşte şederea până la aflarea motivelor care au iscat cearta celor doi. Frica de William, dar şi de propria nevastă, Maggie (Angela Tanko), îl fac pe Jimmy să intre în lungul şir al minciunilor iscate din nevinovata întâlnire cu Ketty. El este pus în situaţia de a plăti tăcerea chelnerului de la restaurant, Henri (George Dometi), care este gay şi care e singurul care l-ar putea trăda. Părăsirea căminului conjugal de către soţul care se simte prea trădat pentru a mai putea locui sub acelaşi acoperiş cu cea care l-a înşelat o aduce pe Ketty la disperare şi la soluţii extreme, sugerate de buna sa prietenă Maggie. Găselniţa este un copil, care l-ar aduce înapoi pe soţul rătăcitor. Modalitatea este adopţia, care este pusă în cârca lui Jimmy, ce devine un simplu pion la îndemâna celor două femei, care îl mână şi îl adună, în funcţie de cum evoluează lucrurile. Sosirea neaşteptată a lui William, dublată de problemele iscate de Miss Petickton, nerăbdătoare să îşi recupereze bebeluşul, ridică nivelul umorului la maxim. Întrucât întorsătura care o iau lucrurile necesită o adaptare la situaţie din mers, Ketty, Maggie şi Jimmy recurg la minciuni peste minciuni, care nu fac decât să înrăutăţească lucrurile din ce în ce mai mult.

Să nu îţi pară rău, William. Ştii, de fapt Napoleon… era fată!

William prins într-un cerc vicios scăpat de sub control află că, pe lângă micuțul Jimmy, e tatăl a încă două gemene, luate de la patronul spălătoriei unde lucrează zăpăcita Maud (Georgia Caprarin). Cele două fetiţe, care primesc numele de William şi Napoleon, îi sunt prezentate drept băieţii lui. În mijlocul unei scene cu trei nou născuţi, apare furioasă Miss Patickton, care îşi revendică fiul. Umorul situaţiei depăşește orice limită la apariţia poliţistului (Alexandru Rusu). Într-un final, William află de adopţia copiilor şi ameninţă cu sinuciderea, însă mărturisirea neaşteptată a lui Jimmy, care îl opreşte şi îşi recunoaste vina de a se fi întâlnit cu Ketty, rezolvă la modul cel mai neaşteptat toate problemele. William acceptă foarte uşor noua situaţie, spre uşurarea tuturor, în special a lui Jimmy, a cărui replică de final provoacă valuri de râsete şi aplauze din partea spectatorilor:
-Să nu îţi pară rău, William. Ştii, de fapt Napoleon… era fată!
Finalul este incredibil de comic, cu toate personajele feminine gravide, plus chelnerul gay.
În concluzie „Napoleon era… fată“ e de recomandat tuturor celor care vor să râdă pe săturate, fiind o comedie savuroasă, cu un comic de situaţie, caracter şi limbaj remarcabile, interpretată de actori dedicaţi.