Zamă die șelată cu ratută

”Primăvara, când îi vremea verzăturilor, zama aiasta iera veci pă masă. Și die tri-patru uări pă săptămână o făcieam. Când iera post o făcieam die post. Că iera die urzâci, die șelătucă, die leurdă, die lobodie, die macriș, uări amestecatie, o făcieam! O mâncam și rece și caldă, o mâncam și pă hotar. Amu ț-oi spunie cum o făcieam pă ceie die șelată c-amu afli și iarna șelată, poț s-o faci și tu. Îț trebe on dărăbuț die clisă afumată, uări pecie dacă iești mai jingaș. Io punieam, când avieam, clisă die aceie di su pântece, cu cărniță pân ie. Noa, tai clisa o pecia, ce ai, o tai scrijeluță mnici și le pui pă fundu oalii să să frigă înt-o lingură die oloi. N-o arz, o friji cătingănaș, numa’ o năduși încetuc. Tai, nu tare mânânțăl, o ciapă și tri patru hire die ciapă verdie. Di la ciapa verdie tai coadile și le pui di-o partie. Pui și tri cățăi die ai tăieț subțârel. Primăvara pui ai verdie! Pui și ciapa și aiu păstă clisa friptă, le năduși di-ompreună. Când s-o muiet și ciapa cât die cât, pui păstă ie o lingură bună die fărină. Amesteci binie și potolești cu o finjie die moare. Iar amesteci, ii vidie că să cam îngroașe zama, mai pui o fingie die moare rece și iar amesteci. Una-n-tr-una amesteci, nu tie duci d-ingă oală, nu tie bdizui s-o lași fără să amesteci că să ardie! Batăr tri finjii die moare tre să pui, să hie zama acruță.

Când să arăduie a hierbe, mai pui apă caldă cam cât gâniești că-ț trebe. O lași să hiarbă încetuț. După împreunișu uăilor poț punie, în loc die moare, zăr uări jintuială, poț punie și laptie. Die n-ai nici moare nici die una-alta poț facie zama și numa’ cu apă da atunci îț trebe mai mult groștior când o gheț. Până hie