Zamă die morcoz. Ca la nuntă la Cățălu Românesc

„Am fost foastă la o nuntă la Cățăl, Cățălu Românesc, cum îi mai zâce, înt-o vreme îi zâciea ptiar Cățălușa, dincolo die Zălauă. Cu Jenica, mamă-ta, și cu Sâmnion am fost. Hilimon s-o fo’ prăpădit, ierte-l Dumniezo și-l hodiniască! Am fo’ luată o păretie die diesaji că, noa, meream la nuntă, nu? Atunci așe să merea, cu una, cu alta, să aibă cu ce face nunta. Tăț ducieau câtie oarice, nu numa’ neamurile, tăț, tăț ducieau! Noa, cum îț spui, am pus în diesaji duoauă pticioraje, o straiță bună die fărină nulașe, aceie uărișicând îi bună la uărișice, am pus duoaă blidie, duoauă linguri și duoauă furcuță să aibă mnirii cu ce să mânce după ce or hi la casa lor. Am pus și on sul die câniepă țăsută mânânțăl s-ajungă die duoauă chemeși. Nu mai mni-aduc die amintie ce-am mai dus, da cum îț spui, s-o umplut diesajii. Ni că mni-am adus die amintie, Sâmnion o laut la mână on uăl die uăiagă, die ala împletit cu nuiele die rătită. Cam die tri litere, ala o fo’ plin cu pălincă! Tăt în mână l-o țânut bdietu Sâmnion până la Cățăl, să nu să spargă uarecum. O fo’ musai să merem că tata mnirelui o fo’ tare bun pretin cu Hilimonu mnieu, o fo’ amândoi pă front…

-Și ce se dădea de mâncare la nuntă?
-Noa, ca la nuntă! Nu mare lucru… piroștie, die multie uări numa’ cu păsat, ciapă ș-o jumărucă die clisă pusă în hiecare piroșcă. Acolo, la Cățăl, le zâcieau la piroștie boț! Punieau ș-acolo în oala cu boț la hiert on ciont afumat pă care o fo’ oarecând și oareșce carnie. Noa, și acolo, la Cățălu Românesc, să făciea zama asta die morcoz! Nici n-am auzât până atunci die zama asta! Nu să făciea numa’ la nuntă!
-Și cum era supa asta?
-Noa cum putiea hi? Morcoz hierț, să găta zama cu groștior, da și ala lunjit on ptic cu apă. Iera când hierbeau și on ciont afumat, când iera. Nu tătdiauna iera carnie o ciont! Și die pus punieau numa’ ciont, nu tie gândi la pticiorag, uări, Doamnie feri, la șoancă! Numa’ ciont, conț, coadă, undii, ciontu di la șoancă, care o rămas când o luat carnia di pă iel pântu cărnaț. Amu, ț-oi spunie cum să face zama iasta. I-oț spui cum să faci tu acasă, că la nuntă să face multă, oamini mulț la nuntă. Tu tie pui și corățăști o ciapă și speli binie, binie ciontu afumat. Die crez, poț să-l și opărești, poatie-i mai afumat, mai uscat. Cum îț zâc, pui ciontu la hiert cu ciapa. Nu mai pui mnică! Nici sare, că-i vidie câtă sare lasă ciontu. Noa, ciontu ista a cam hierbie cât die binie, poatie ptiar duouă ciasuri! Atâta-l hierz până să diescață cărnița di pă iel, câtă carnie a hi. După ce o hiert binie ciontu poț lua di pă diasupra zămnii unsoara ce s-o mai strâns. Asta dacă pă ciont o fo’ și atartie sor uări clisă. Die n-o fo’ numa’ cioantie api ptiar că nu-i afla unsoare defel! Io-ț spui țâie să iei unsoarea di pă zamă că știu că amu nu pe mâncaț gras. Da atunci, vai die noi, atunci nie plăciea să hie ungala di pă zamă cât die multă!

Noa, așe mâncam atunci, coa să hie oarice în blid, nu? Hai napoi la zamă! Corățăști morcozîî și-i tai coștie i-așe ca buricu di la jejitu mnieu. Bugăț die mulț morcoz pui că altăce nu-i mai afla pân zamă! Până hierb și morcozîî corățăști o ciapă, o tai mânânțăl și o cârcălești înt-o lingură die oloi. N-o arz, înțălesu-m-ai? Pui păstă ciapă o lingură die fărină bună, amesteci și potolești c-o finjie die apă rece. Iară amesteci și să ai la-ndămână groștioru pă care l-ai mai subțâiet cu apă. Pui și groștioru, amesteci și lași să hiarbă cătingan. Cătăcând vez că să mai îngroașe, tăt iei cu linguroiu din zamă și adauji păstă îngroșală. Le lași să mai hiarbă laolaltă și, când morcozâ-s hierț, torni îngroșala în oala cu zamă, mai hierz o țâră, amu coț și die sare și zama-i gata! Trebe numa’ să scoț ciontu din oală și să-l pui p-on blid dietilindi. Așe o făcut și la nuntă. O scos cioantile pă blidie și care cum o apucat o mai scociorât pân iele di-o mai scos oarișce cărniță. Da, așe iera atunci! Mni-aduc die amintie că, atunci la nuntă, o strecurat zama din mai multie oale în care o hiert, o strecurat înt-on ciubăr și acolo o pus groștioru cu îngroșala. Le-o amestecat să hie zama la onfel și iar o-mpărțât în oale die o mai hiert cu groștioru.

Tri zâle am sta la Cățăl. Ni-o așteptat pretinu li Hilimon în Zălauă cu căruța. Am fost marsă cu cursa di la Cluj care merea la Zălauă. Ni-am suit din Sâmnihai. Tăt așe ni-am întors cu căruța și di la Zălauă tăt cu cursa. Cursa asta o dată merea pă zâ încolo ș-o dată să întorcea. Nici nu știu dacă ptiar în tătă zî…Noa, cam așe-i zama die morcoz, da nu poci să zâc că n-o fo bună, ptiar că n-am mai fo’ mâncată, da n-o fo’ re! Asta iera cum ț-am spus mâncarea di la nuntă di la Cățăl, zamă die morcoz și boț, adeca piroștie. Turtie nu să făcieau! Își mai ducieau nuntașii câtie oarice p-on blid di la ii di-acasă, pancove uări plăcintie, noa ce le plăcieau lor și ce avieau. Mai puniau di-acasă și o uăieguță die palincă. Die nu-ș puniea nu be!
Doamnie dă-Vă sânătatie și bucurii!”

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*