Da, știm, deja toți zîmbiți pe sub mustață și vă ziceți că nici măcar băieții de la Sălajul Pur și Simplu (Tândală și Descoperim Sălajul, all inclusive) nu au tupeul să scrie așa cum trebuie. Dar, vă asigurăm că noi am scris-o fix cum trebe, voi citiți-o așa cum știți, pentru că Dealu` Puli e chiar Dealu` Puli, chiar dacă accentul îl are pe „i”.
Toată lumea bună și nebună știe de Dealu` Puli. Oameni obișnuiți, autorități locale și județene. Vorba aia locală, nu ești zălăuan, de nu ai auzit de Dealu` Puli. Pe de altă parte, făcînd ample săpături spre originile denumirii dealului cu un nume atît de semeț și fălos, am ajuns într-o cu totul altă zonă, dar la fel de neaoșe în semnificații, precum cea actuală și pe care cu drag o folosim în limbajul zilnic.
Fiind și promotori de turism, nu ne vine să credem că nimeni, dar absolut nimeni din tagma autorităților, de oricare fel, nu s-a gîndit nici măcar o clipă să se folosească de acest deal cu nume răsunător, pentru a-l promova în numele turismului. Asta, probabil pentru că pe dealul cu pricina nu sînt biserici de lemn, ori urme de castru roman. Dar nu-i nici un bai, dat fiind că Sălajul Pur și Simplu are, deja, răspîndire, îl vom promova noi și, pentru că sîntem băieți culți, o vom face sub toate numele ei de limbi de circulație mondială. Asta, chiar dacă Dealu` Puli nu prea mai are ce să arate în prezent. Așa se întîmplă, de obicei, totul se veștejește, dar, cînd ai în mînă un asemenea folclor, nu-l ții doar pentru tine, ci-l dai la toți, să se bucure de el.
De la Puli domb, la mult mai pitorescul Puli Deal
Pe vremuri, cînd Colegiului Național Silvania era Liceul Teoretic nr. 2, asta imediat după război, pentru că înainte de asta se folosea titulatura de Colegiul Wesselenyi (și, între noi fie spus, neoficial, tot așa i se spunea și după război, ba chiar și în prezent se folosește această denumire), la catedră era o simpatică profesoară, cu origini săsești, care, poate, nu prea le avea cu subterfugiile adînci, cu iz popular, din limba română.
În acele vremuri de răsărit de comunism și tineret vioi cu cravată roșie de pionier, ziua de 2 Mai mai era numită și Ziua Tineretului, zi în care se organizau fel de fel de excursii școlare cu scopuri pedagogice.
Prefigurîndu-se o asemenea zi în calendarul liceului, în corpul profesoral s-a început o dezbatere aprigă despre cum ar trebui deconectată floarea adolescentimii zălăuane, pe buzele mai multor profesori conturîndu-se ideea unei ieșiri la iarbă verde, cu un fel de picnic și întreceri sportive între tineri. „Dar unde să ieșim la iarbă verde?”, și-au pus întrebarea mai mulți dascăli, dilemă pe care a rezolvat-o profesoara cu pricina, scurt și concis: „Să mergem pe Dealu` Puli!”. Și așa, Dealu` Puli i s-a zis, Dealu` Puli a rămas, profesoara a intrat în istorie, iar Zalăul s-a ales cu cel mai răsunător nume de deal, cu adînci implicații mistice în folclorul local. Atît doar că nici profesoara cu pricina și nici dascălii serioși nu se gîndiseră nici o clipă la „aialaltă” semnificație a cuvîntului „puli” – cu accent pe „i”, ci, evident, la cîinele din rasa puli, un cîine ciobănesc cu origini ungurești, care, pe acele vremuri fericite, era foarte popular printre ciobanii din zonă, iar dealul respectiv răsuna, mereu, de lătrăturile cîinilor. Și, ca să mergem și mai departe, numele de Dealu` Puli a venit, simplu, ca o traducere directă din ungurescul Puli domb (domb – deal, în limba maghiară).
Mulți ani au trecut, de atunci, peste Dealu` Puli. Dar, în epoca comunistă veneau des fel de fel de ștabi, la Zalău, care trebuiau musai chermezuiți cu grătare, mici și țuică. Iar locul potrivit pentru asta – pentru că asemenea practici îs mai plăcute la iarbă verde, era Dealu` Puli. ”Unde să-i ducem oare?”, se întrebau mai mereu diriguitorii zălăuani. Iar răspunsul era, inevitabil – „mergeți pe dealul ăla!”. Pe vremea aia era considerat act vulgar și huligan să scoți pe gură asemenea denumiri de rasă de căini.
Cîndva Dealu` Puli, azi doar „dealu ăla”
Pe Dealu Puli, unde puteai ajunge ori din Grădina Poporului, ori urcînd panta din spatele zonei CNS, te întîmpina o priveliște magnifică: o pajiște minunată, fostă pășune comunală enormă, versanți de deal plin cu vii, apoi păduri de brazi și pin. Și tei. O zonă, într-adevăr, de poveste. O zonă plină și cu faună sălbatică, de genul căprioare, iepuri, vulpi și veverițe.
Acum, cînd urbanizarea a depășit hotarele municipiului, dar chiar și orice legi, și a intrat adînc peste ceea ce a fost, cîndva, Dealu` Puli, aproape că nu mai recunoști zona. Case – pînă aproape de pădure, drumuri, pășuni pîngărite de așa zisă civilizație într-o continuă dezvoltare.
Am reușit să stăm de vorbă și cu cel mai tare expert în materie de dealuri sălăjene, profesorul Ioan Abrudan, care are, de altfel, și o carte pe acest subiect – Dealurile Sălajului. Oarecum jenat, profesorul ne-a destăinuit că și el, pe vremea cînd lucra la cartea sa, a încercat să dea de numele real al dealului Puli, dar nu a reușit. Ori, a reușit. „Ăsta e numele lui. Altul n-are. E Dealu` Puli. Pulidomb”, a spus Abrudan. Pe de altă parte, profesorul ne-a mai destăinuit că Dealu` Puli, ca și întindere, este localizat între tot ceea ce este deasupra străzii Andrei Mureșanu, pînă spre versantul de deasupra Poștei. Doar atît că mult nu prea a mai rămas din el. Viile, pădurile, pășunile de altădată cam sînt pe cale de extincție. Pușca și cureaua lată, uăiiii, ce Zalău am fost odată!
Finalul cu “Puladomb” este deplasat si nu-mi place. Puli este rasa ca caine in limba magheara cel putin, imi pare rau ca in limba romana suna aiurea. Vei ramane ziaristul meu preferat Salajan cu conditia sa nu mai scrii asemenea prostii, nu de asta te apreciez. Ramai preferatul meu.
Exprimarea ii apartine lui Zoli. Dar, da, ai dreptate, e nepotrivit. Am sa corectez
Esti ziaristul meu preferat din Salaj. Cu “Puladomb” ai dat-o in bara frate. Puli e o rasa de caine, imi pare rau ca in limba romana suna amuzant, asta este. Fata de ce ai incumetat tu sa scrii aici, este nepotrivit, nu prea se aseamana cu descrierile tale despre Salaj in general. Te urmaresc cu respectul cuvenit in continuare, dar nu mai scrie prostii.
Merita sa stim unde traim !!!
Pe dealu Puli mergeam vara la plaja sau la alergare, iarna sa sanius. Nu era nici urma de casa sau de garduri. Tot dealul, plus Gradina poporului erau ale noastre.
citati surse nu … altfel e prea usor !
Surse: oameni în vârstă care au prins ceva vremuri la viața lor și care cunosc istoria locului.
Asta ca să fie ușor, nu foarte ușor. Ar fi ușor să dăm și unele nume, dar chiar e nevoie? e de ajuns să vorbești cu zălăuanii cu vechime.
Felicitari…dar caprioare? Un pic cam deplasat si cu “Puladomb”. Numele tau stalcit cum suna? Iti place? Mie personal nu!
felicitarile sint primite, mereu, bine 🙂
Foarte reusit materialul, nu pot decat sa va felicit!