Despre Moscova s-a vorbit mult anul ăsta în contextul campionatului mondial de fotbal, campionat care a adus cu el și unele facilități pentru cei care au ales orașul ca destinație de vacanță. Astfel că pe mijloacele de transport a apărut și traducerea stațiilor în limba engleză, alfabetul chirilic fiind la prima vedere destul de greu de descifrat, deși după două zile începuserăm să buchisim deja din mers.

La biserica cu bulbi de ceapă din Piața Roșie, Catedrala Sf. Vasile, am ajuns a doua zi dimineața și ne-a făcut pielea de găină, când am dat cu ochii de ea, atunci când am trecut colțul după controlul cu de-amănuntul la intrarea în piață. O văzuserăm cu toții în fotografii de atâtea ori și cu toate astea am rămas cu gurile oau, la vederea culorilor și a detaliilor, a liniilor ce dau profunzime și unicitate bulbilor pe care Napoleon i-a găsit atât de fascinanți încât a vrut să ducă biserica cu el la Paris și pentru că nu avea mijloacele necesare a hotărât să o incendieze, biserica fiind salvată doar de ploaia care s-a abătut deodată asupra ei. Liniile drepte, curbe și frânte ale construcției, dar mai ales armonia culorilor și profunzimea care dau forma bulbilor îți amintesc de casa de turtă dulce din basmul cu Hansel și Gretel, așa că ne-am tot învârtit în jurul ei o vreme cu gândul la Ivan cel Groaznic, cel care a dispus construcția ei, dar mai ales la cei doi arhitecți care au gândit la vremea respectivă ceva care nu seamănă cu nimic altceva și în care se regăsesc, totodată, atât de bine elemente tradiționale specific rusești. Într-un final am intrat, iar interiorul ne-a surprins pentru că probabil ne așteptam la bolți înalte și încăperi largi și am dat peste spații relativ mici cu bolți joase pictate absolut minunat în acuarelă viu colorată cu motive artistice îndeosebi florale și geometrice. Interiorul Catedralei Sfântul Vasile este până la urmă un fel de labirint de galerii ce fac legatura între capele și diferitele nivele ale acestora. Sfântul Vasile din Moscova, ale carui Moaște sunt atât de prețuite de întregul popor rus le-am văzut într-o raclă de argint aflată la primul nivel al clădirii.

Nu departe de Catedrala Sf. Vasile, în capătul celălalt al Pieței Roșii se află Kremlinul, care este un centru istoric fortificat care cuprinde patru catedrale, patru palate, un zid lângă râul Moskva și Grădinile lui Alexandru. Tot aici am putut admira Turnul lui Ivan cel Groaznic care marchează centrul geografic al Moscovei și în care se găsesc 22 de clopote din care cel mai mare cântărește 70 de tone. E o lume pestriță aici și hoarde întregi de turiști asiatici în grupuri organizate, care se opresc lângă fiecare trandafir, bancă, squar pentru a-și face zeci de poze: cu zâmbet, fără zâmbet, cu pălărie, fără pălărie, cu ochelari de soare, fără ochelari etc. Ei au fost și motivul pentru care am renunțat să intrăm în toate catedralele din Kremlin pentru că ar fi însemnat să așteptăm câteva ore la cozi interminabile, așa că am preferat să ne plimbăm pe aleile liniștite și să admirăm ce e de admirat de afară.

Atunci când nu poți comunica cu cei din jur verbal, limbajul trupului devine mult mai important, așa că lipsa râsului, a zâmbetului, a relaxării de pe fețele celor din jur au devenit mult mai vizibile în lipsa cuvintelor, cunoștințele noastre de rusă limitându-se undeva la sub 20 de vorbe. Iar când fețele oamenilor sunt un lung șir de linii drepte care nu mai știu cum să schițeze un zâmbet, iar atunci când încearcă totuși să o facă le iese atât de nefiresc încât ai impresia că i-a atins rigor mortis, parcă nu-ți vine nici ție să mai râzi deși ești în vacanță și ai vrea să te bucuri măcar câteva zile.

Arbat este strada pietonală plină cu magazine cu suveniruri unde am petrecut o după masă întreagă căscând ochii la matrioșka, la căciulile de blană rusești, la cutiile muzicale cu melodii rusești, la podoabe și câte și mai câte. Toate acestea le-am regăsit apoi în Piața Kremlin la prețuri mult mai avantajoase. Pentru mulţi turişti, „Matrioşka“ reprezintă un suvenir de neratat când ajung în Rusia dar puţini dintre ei ştiu că această păpuşă îşi are originile în Japonia înainte de a deveni un simbol al Rusiei. Înfăţişând ţărănci joviale în epoca ţaristă, muncitori şi cosmonauţi în perioada sovietică, mai nou se vinde în chip de Lenin, Stalin sau Vladimir Putin iar în fiecare casă de ruşi găseşti cel puţin o Matrioşkă.

Într-una dintre seri am urcat pe cel mai înalt turn din Europa, turnul Ostankino de 540 de metri, de unde panorama asupra Moscovei este absolut minunată, iar podeaua din sticlă pe care calci îți dă fiori chiar dacă nu ești slab de îngeri. Pentru a urca în turn ai nevoie de pașaport și ești controlat cap- coada de cel puțin cinci ori și trecut prin diferite filtre până îți vine să faci cale întoarsă dar imaginea de sus merită toți banii.

Ce nu are cum să nu te impresioneze la Moscova este metroul al cărui stații sunt adevărate galerii de artă cu marmură albă, tavane înalte, candelabre maiestuoase, statui de bronz, basoreliefuri, vitralii, tablouri, mozaicuri și multe altele, multe dintre ele fiind influențate de perioada socialistă. În stația Piața Revoluției rușii obișnuiesc să atingă în trecere diferite părți ale unor statui, cum ar fi cocoșul, pentru a le aduce noroc. Metroul moscovit se întinde pe 300 de kilometri, are circa 200 de stații, și a fost inaugurat în 1935 pe vremea lui Stalin.

Pe Marcel, înalt, supt la față, palid, costeliv, apăsat de griji și închis în el l-am întâlnit în ultima seară petrecută la Moscova și nu a făcut altceva decât să ne confirme ceea ce am văzut și simțit toată săptămâna și anume că oamenii de aici sunt atât de munciți și apăsați de griji încât au uitat să zâmbească.
A apărut când încercam să achităm o notă de plată, aruncând două cuvinte în limba română în timp ce trecea pe lângă noi și a fost suficient să ne facă să reacționăm și să-l tragem după noi câțiva metri mai încolo unde să-l întrebăm ceea ce ne atârna de limbă de câteva zile bune. Bineînțeles că prima noastră curiozitate a fost legată de conotațiile unui cuvânt cu care ne tot prosteam de o vreme, folosindu-l în șoaptă, în diferite contexte, și despre care știam sigur că trebuie să fie o înjurătură. Marcel a încercat să ne explice, vizibil jenat, într-o română de peste Prut cam ce ar vrea să însemne dar nu a făcut decât să ne bage și mai mult în ceață. Am reținut totuși că e una dintre cele mai urâte înjurături dacă nu chiar cea mai urâtă și că ar fi de dorit să evităm să o folosim. Cât despre viața în Rusia nu poate fi deloc ușor când ești plătit cu mai puțin de 250 de dolari pe lună, nu ai asigurare medicală și chiria apartamentului e 500 de euro, iar orele de muncă nu se mai termină și mita e la ea acasă.

Dincolo de toate astea Moscova este un oraș frumos, cu bulevarde largi, tihnit unde te poți plimba în voie fără să te bați de toată lumea, iar noaptea bulevardele, străzile, piețele luminate din abundență, se animă de tineri care se se exprimă liber din loc, în loc prin intermediul muzicii, discursului, break dansului, desenului la schimb cu aplauze, câteva ruble şi ţigări. Ăsta a fost unul din motivele pentru care ne-a plăcut Moscova atât de mult și ne-am oprit de fiecare dată pentru ai asculta sau urmări felul în care se exprimă prin artă, banii obținuți fiind de multe ori banii lor de buzunar.