DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Zălăuan la Braşov: tanti Letiţia din Cheud, Sălaj, Braşovul pe bicicletă, Jacob şi Luisa

Cea mai mare surpriză, în Braşov, nu a fost nici strada Sforii, atât de îngustă, încât abia poate trece o bicicletă, nici apusul văzut de sus, de lângă Turnul Alb, învăluind în auriu Tâmpa, Biserica Neagră şi Piaţa Sfatului, nici Street Food Festival, nici modul în care ne-am ciocnit, la propriu, de Jacob şi Luisa, cei doi tineri din Germania, împreună cu care ne lăsase trenul de izbelişte în Copşa Mică şi de care ne-am despărţit în Sibiu. Cea mai mare surpriză a fost tanti Letiţia, doamna la care ne cazasem, când m-a aşteptat dimineaţa, în pragul bucătăriei, cu un zâmbet larg pe faţă: „Am auzit că vii din Zalău. Eu sunt sălăjeancă get beget, din Cheud. Acolo am copilărit. De acolo am cele mai frumoase amintiri“. Şi asta a fost destul ca să-i deschidă sertarul cu amintiri, sertar ce s-a dovedit doldora, deşi a copilărit în Cheud doar până în clasa a III- a primară. Însă cum cele mai frumoase amintiri le are de aici din Sălaj, i-au rămas cât se poate de clare. Atât de clare încât îşi aminteşte încă de nămeţii mari de zăpadă, de mirosul cozonacilor de Crăciun, de felul în care de îndată ce se apropia de satul bunicilor, şi trecea dincolo de Dej, începea să vorbească în dulcele grai ardelenesc, care-i era atât de drag, de legenda fetei ce mergea cu vacile la păscut, şi de îndată ce trecea dincolo de poarta Mănăstirii Benedictine, dispărea cu totul, despre faptul că atunci când era copil s-a învârtit mult în jurul acelei porţi, care acum nu mai există, despre faptul că era atât de frumos, încât acum tot ce a fost atunci pare rupt dintr-o carte de poveşti şi aşa va rămâne mereu, chiar dacă, acum, tanti Letiţia are proprii ei nepoţi, şi ce a lăsat în urmă e atât de departe, în sufletul ei a rămas sălăjeancă.

Cetatea Braşovului pe bicicletă – Poarta Ecaterinei

Pentru că deşi am fost de mai multe ori în Braşov, am descoperit că nu văzusem foarte multe locuri şi pentru că erau la o oarecare distanţă unul de celălalt, am hotărât să închiriem bicicletele pe 24 de ore, ca să avem timp să vedem tot ce era frumos. Aşa că am luat bicicletele din P-ţa Sfatului şi după ce am dat o tură aşa, de acomodare, pentru că bicicleta de oraş, fără viteze şi cu frână doar pe faţă e cam diferită de bicicleta mea de acasă, am luat-o către Poarta Ecaterinei, care arată ca un mic castel alb. Poarta Ecaterinei este una dintre cele mai vechi, dar cu siguranţă cea mai frumoasa poartă, care şi-a pastrat aspectul original până astăzi. După cum am aflat acolo, Poarta Ecaterinei a fost construita pe locul unei vechi porţi din veacul al XIV-lea sau al XV-lea care a fost distrusă de inundaţia din 24 august 1526 dar şi de năvălirile turceşti. Scopul acestei porţi era de a facilita accesul scheienilor în Brasov, la mijlocul laturii dintre Bastionul Tesătorilor şi cel al Fierarilor. Se afla chiar lângă Poarta Schei şi a fost timp de cateva secole singura poartă care străpungea zidurile vestice ale cetăţii. Cladirea  cu patru turnuleţe,  poarta amprenta stilului renaşterii avand o arhitectura unică în lume, ce face din ea o preţioasă bijuterie artistică.

Poarta Şchei – Strada Sforii – Bastionul Ţesătorilor

Am trecut apoi pe sub Poarta Şchei, care deşi nu e la fel de spectaculoasă ca şi poarta Ecaterina are farmecul ei, fiind construită la un an după dărămarea Porţii Ecaterinei, adică în 1828, pentru a facilita accesul locuitorilor din Şcheii Braşovului în Cetate. Şi luând-o pe sub poartă în jos am trecut pe lângă Strada Sforii, fără ca măcar să observ că acolo ar fi ceva, atât e de îngustă, darămite să-mi închipui că acolo ar fi o stradă. De altfel, strada e cât ţi-ai întinde braţele în stânga şi în dreapta ta şi iniţial a fost un simplu coridor, cu o lăţime ce variază între 111- 135 centimetri, fiind folosită de către pompieri. Astăzi strada este o curiozitate a oraşului şi locul de întâlnire al îndrăgostiţilor şi de inspiraţie al fotografilor. După ce ne-am dat cu bicicletele pe strada Sforii, am luat-o către Bastionul Ţesătorilor, cel mai spectaculos şi mai bine conservat obiectiv de arhitectură defensivă din Braşovul medieval, fiind încredinţat spre apărare breslei ţesătorilor de in. Cu o curte interioară largă, cu ziduri groase, bastionul impresionează prin diferitele detalii, pe care le surprinzi încă de la intrare, în cazul nostru intrarea din spate, că într-acolo ne-au purtat bicicletele.

Street Food Festival sub Tâmpa, Bastionul Postăvarilor, Jacob şi Luisa

Pentru că era trecut bine de amiază şi foamea şi curiozitatea începuse să ne dea târcoale, am luat-o către Street Food Festival şi am început să împingem bicicletele la deal, că la ce aglomeraţie era şi cu o singură viteză nu prea aveam şanse să înaintăm mai mult de câţiva metri. Ca să ajungem la strada cu bunătăţile culinare am trecut şi pe lângă Bastionul Postăvarilor, care nu are cum să nu-ţi atragă atenţia prin forma sa eliptică, acesta fiind  construit de breasla aurarilor pe patru niveluri din galerii din lemn, în prezent find deschis spre vizitare, după ce în anul 2012 a fost inaugurat la Bastionul Postăvarilor primul muzeu virtual din Romania.  Cât despre Street Food Festival, acesta s-a dovedit cât se poate aglomerat, cu cozi interminabile, aşa că după ce ne-am crescut apetitul privind la tot felul de bunătăţi, de la fructe de mare până la deserturi delicioase, am luat ceva la mână, şi după ce am recuperat bicicletele am făcut cale întoarsă. Şi pe când ne grăbeam să scăpăm mai repede de înghesuială, numai ce dăm nas în nas cu Jacob şi Luisa, cei doi tineri din Germania, împreună cu care ne lăsase trenul de izbelişte în Copşa Mică şi de care ne-am despărţit în Sibiu în urmă cu trei zile în centrul Sibiului. Bucuroşi de revedere, am aflat că le-a plăcut Sibiul mult, că au fost împresionaţi de Sighişoara, şi că vor să urce sus pe Tâmpa, urmând să rămână trei zile în Braşov. Am mai schimbat impresii, ne-am mai făcut nişte fotografii împreună şi am luat-o în direcţii diferite cu zâmbetul pe buze, noi la vale, ei la deal.

Bastionul Graft, Turnul Alb şi Turnul Negru

Mai spre seară, undeva către apusul soarelui am luat-o la picior către Bastionul Graft de pe malul râului cu acelaşi nume, care nu făcea altceva decât să te îndrume către un şir lung de trepte, care se avântau abrupt către turnul Alb. De acolo, de la înălţime, de lângă turn, am văzut tot Braşovul cu Biserica Neagră, Tâmpa şi P-ţa Sfatului aurii în lumina soarelui ce cobora. Acolo am stat, ne-am tras sufletul şi ne-am uitat lung la traseul bicicliştilor care urmau să urce de îndată ce se lăsa întunericul pentru a participa la concursul de ciclism mountain bike nocturn. Am coborât apoi exact pe traseul pe care urmau să urce la scurt timp bicicliştii şi am ajuns la Turnul Negru, în formă dreptunghiulară, cu acoperişul în două ape, de unde am putut admira faţada Bisericii Negre, după care am luat-o către Piaţa Sfatului, întâlnindu-ne cu bicicliştii care începeau să urce. Ne-am recuperat bicicletele şi am luat-o către tanti Letiţia, pe cel mai scurt drum, neştiind ca asta înseamnă să împingem bicicletele pe deal, pe o inclinaţie şi de 12%, circa 2, 5 kilometri şi să le mai şi ridicăm din când în când.

Biserica Sfântul Nicolae, Prima Şcoală Românească, Cetăţuia de pe Strajă

Ultima zi în Braşov am luat-o către centru pe bicicletă, de data asta pe drumul cel mai lung şi am ajuns la Prima Şcoală Românească  deschisă, în 1495. Pe atunci, la școală venea doar alesul satului, ca să învețe și să devină dascălul, notarul sau chiar preotul satului. Venea la școală, și aducea o găleată de grâu, un car cu lemne și 4 florini (bani cu care cumpărai 3-4 boi), și studia gramatici, învățătură bizantină, pilde din biblie, dar și filozofia secolul XVI, citate din Aristotel şi  Democrit. Elevii de atunci, învățau cum se fac actele oficiale în cancelarii, aveau un manual de cultura albinelor, unul cu legile comerciale, și chiar un manual de macrobiotică – secretul de a-ți lungi viața, apărut în 1844 de Pavel Vasici. Grație diaconului Coresi aici au văzut lumina tiparului primele cărți în limba română. El a venit aici de la Târgoviște în 1556, când în biserică se folosea limba slavonă, iar preoții din Ardeal începuseră să traducă în limba română cărțile bisericești. A recunoscut imediat că în Ardeal erau nevoie de cărți în limba română. Prin cele 39 de cărți tipărite, în 150-200 de exemplare, tot serviciul religios ortodox al țării era bine întreținut. În muzeul școlii este păstrată tiparnița, împreună cu cele 9 exemplare coresiene. În muzeu se mai pot admira cărți ferecate în argint, documente de pe vremea lui Ștefan cel Mare, un hrișov din 1656,  sălile Tudor Ciortea (muzică) și Ștefan Mironescu (pictură). În imediata apropiere se află şi Biserica Sf. Nicolae, de un pitoresc aparte, (care te duce cu gândul la Pelişor) care împreună cu şcoala a fost un important centru spiritual și cultural pentru românii din toată Țara Bârsei.

Am urcat din nou, de data asta pentru a vedea Cetăţuia de pe Strajă mult mai aproape, aceasta reprezentând un punct important de apărare, situat însă în afara cetăţii Braşovului, care şi-a pierdut importanţa în secolul XVII, slujind drept depozit şi mai apoi de cazarmă plăieşilor. Cetăţuia nu a fost deschisă de data asta publicului, dar e suficient să o vezi din exterior, ca să-ţi faci o idee de ce a reprezentat un important punct de apărare.

Am părăsit Braşovul cu impresia că nu am văzut totul şi că oraşul şi împrejurimile mai ascund multe locuri speciale, care merită văzute.

  • brasov_deschidere
  • brasov_poarta_ecaterina
  • brasov_bastionul_tesatorilor
  • brasov_street_food_festival
  • brasov_strada
  • brasov_prima_scoala_romaneasca
  • brasov_Casa_Sfatului
  • biserica_sf_Nicolae_Brasov
  • brasov_strada_sforii
  • brasov3
  • brasov4
  • brasov7
  • brasov8
  • brasov9
  • brasov10
  • brasov11
  • brasov12
  • brasov13
  • brasov14
  • brasov15
  • brasov16
  • brasov17
  • brasov18
  • brasov19
  • brasov20
  • cetatuia_de_pe_straja
  • cetatuia_de_pe_straja_
  • detaliu_poarta_bastionul_tesatorilor_brasov

...

niciun comentariu

Lasă un comentariu