DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Zălăuan, în satul bavarez în care mai toate gospodăriile au grajduri cu Joiane

E 7 dimineața și termometrul arată -8 grade în Apfledorf. Intreaga Bavarie stă sub semnul iernii și dincolo de sticla ferestrei se întind grădini și acoperișuri cotropite de zăpadă. Miroase a cafea și a fum. În fiecare dimineață, Marcell face focul în cămin. Dacă la sosirea în micul sat, căminul ni s-a părut ceva cool, acum știm că e de-a dreptul o necesitate. Facem focul dimineața și seara. Peste zi, suntem în Munchen sau vizităm ținutul cât putem de mult. Apfledorf- sau Satul mărului, cum îmi place mie să îl traduc în gând – e un sat de țărani bavarezi, cu casele presărate pe dealuri. Într-o parte, una din ieșirile din sat traversează prin fuioare de ceață un pod metalic peste raul Lech, trece un deal înalt și se pierde în autostradă. În cealaltă parte, drumul ce iese din sat se strecoară pe dealuri și trece păduri înalte de pini, legând Apfeldorful de alte localități asemănătoare. Deși zăpada s-a așternut ca o plapumă groasă, tocmai scoasă din cufărul bunicii, peste grădini până hăt departe, asfaltul e curățat și neted. La o plimbare prin sat, casele sunt gata să își spună  povestea. Mai fiecare gospodărie are lipit de casă un grajd cu Joiane, cu sură și pod cu fân. În jur sunt parcate tractoare și diverse utilaje agricole. Într-una din curți, doi bărbați conectează o cisternă abia parcată la un rezervor tanc pe care scrie cu litere albe Bio-diesel.

Din altă curte iese un Audi A7, la volan fiind un tânăr de vreo 22-23 de ani, urcă drumul și se pierde peste dealuri. În spatele lui, prin geamurile deschise ale grajdului, își ițesc capul două Joiane negre. E o combinație de nou și vechi care plutește în aer. Casele mai ales îmi par nespus de frumoase,  cu ferestre și uși albastre și verzi.  Nu doar că le vezi vechimea în stil, dar mai găsești și plăcuțe pe ziduri, ce rezumă în câteva propoziții ani de istorie. Afli, așadar, că mai toate au fost ridicate prin 1800 și că poartă nume legate de meșteșugurile practicate de primii locuitori ai satului: Casa tâmplarului, Casa brutarului, Casa sticlarului, Casa notarului, Casa scriitorului, Casa dansului. Unele au și picturi și desene pe ziduri, ca pentru a face povestea mai colorată. Una peste alta, cert e că te simți norocos ca un copil care descoperă un album cu poze peste care să-și plimbe degetele, asta mai ales dacă îți plac istoriile anilor demult trecuți și personajele lor. La mijlocul satului, biserica și Casa parohială cu un turn al cărui ceas bate de 12 ori la miezul zilei. La vreo 20 de metri de biserică, se deschide brusc o râpă acoperită cu tufișuri care se prăvălește într-un lac. Deși pare că totul e nemișcat, dacă te uiți atent vezi că lacul a înghețat doar pe jumătate.
Dinspre râpă, un cârd de rațe își fac loc prin apa rece, desfășurându-se ca un evantai de vietăți sure. E iarnă în toată puterea cuvântului. Tocmai în zare, câteva culmi înalte se descoperă privirii cu cușme grele de zăpadă. Copacii din jurul lacului își bat ramurile goale unele de altele in vântul ce pișcă obrajii. E încă devreme, temperaturile încă sunt cu minus, dar plimbarea prin satul înghețat a meritat. Când ne întoarcem, încă miroase a fum și a fuioare răzlețe de ceață.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*