DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Y’avait tant d’étoiles…

Frunzele portocalii ce stau să cadă
sunt ca stelele a căror strălucire e nebună, nebună
înainte de stingerea inevitabilă.

Ce e un cer fără stele?
Ce un un copac fără frunze?

Ce e un om care uită să-și numere momentele de bucurie
din copacul vieții, chiar dacă știe că numărătoarea se va împotmoli
la ultima frunză căzută, la ultima șoaptă?

Numărătoarea de frunze-stele-clipe nu are o ordine dinainte stabilită.
Știi asta, nu?
Știi că, decât să te ascunzi de numărătoare,
neprivind cerul, neprinvind pădurea,
mai bine iei momentele de viață care strălucesc așa cum sunt, nu?

Un copac fără frunze nu e mort, ci așteaptă o nouă primăvară.
Un cer fără stele nu e gol, ci noaptea nu e suficient de adâncă
să lase lumina să iasă la rampă,
inventând vise, inventând iubiri,
inventând chiar și cuvinte pentru dorul de stele,
atunci când melancolia ți se traduce în alte cuvinte decât ale tale:
Y’avait tant d’étoiles…

Cât o mie de cuvinte: Y’avait tant d’étoiles…

Foto: Călin Pavăl



niciun comentariu

Lasă un comentariu