DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Weekend în familie: cu copilul la Steinsee

A mai trecut un sfârșit de săptămână, unul lung, de patru zile libere, dat fiind că în Germania au fost Sfintele Paști. Cum și vremea a fost darnică si generoasă cu gradele din termometru, mercurul urcând frumușel până la 23 de grade în zona Muenchenului, am închis ușa casei si ne-am pus pe drumeții si iesiri in natura. In fiecare zi am ales o altă destinație, care să fie potrivita pentru o familie cu o năpârstoacă de 2 ani.

Dintre cele văzute de data asta va voi povesti puțin despre Steinsee sau Lacul pietrei, aflat în vestul Muenchenului si la doar 8 kilometri de noi. Înconjurat de codri bătrâni, lacul are toate ingredientele pentru a ne merge la suflet. Drumul asfaltat prin pădure, presărat cu indicatoare încât să afli ce vrei chiar dacă nu te pricepi la citit o hartă, poposește in fata unei clădiri moderne, ce găzduiește un restaurant, o cafenea si o sală de evenimente.

Cum, însă, nu poți pune mașina in buzunar, dar nici sa o lași in mijlocul drumului nu se face, nemții au amenajat o parcare in care in cap câteva zeci de mașini, chiar lângă clădirea sus amintita. ( Lângă ea, o parcare la fel de generoasă de biciclete, detaliu de ținut minte în cazul în care ești fan al excursiilor pe doua roti).

Odată scăpat de grija autovehiculului, ai mai multe opțiuni: ori intri pe poarta, plătești o taxă de intrare modică doar in zilele cu vreme frumoasă, și ai acces la lac, la plaja cu gazon, la un parc de joacă pentru cei mici și la serviciile cafenelei ori ale restaurantului sau o poți lua de-a dreptul prin pădure, pe un traseu turistic marcat.
Pentru început, noi am optat pentru un traseu accesibil inclusiv piciorușelor mici.

Am mers prin mijlocul unei păduri de stejar, cu arbori bătrâni ce uneori cu greu lăsau să pătrundă razele soarelui. Drumul de pământ era bine întreținut, astfel că, deși urca sau cobora brusc, nu te lovea oboseala. După circa 2.5 kilometri in care am mers paralel cu lacul, poteca a virat brusc la dreapta si a coborât cei 50-60 de metri care ne despărțeau de luciul apei. Zona este frumos amenajată pentru a-ti da confort, fără a interveni, însă, în modul firesc in care natura a oranduit lucrurile. Astfel, malul apei este curatat si iti da posibilitatea sa intri in lacul care invită la scăldat. Panta coboară foarte lin si pana la multi metri in larg, nivelul apei nu trece de 50-70 cm. Apa este umbrită de coroanele arborilor ce se apleacă din trunchiuri. Dacă acum era plăcut să stai pe mal, bănuiesc că vara, cand toropeala si canicula sunt in toi, a te ascunde pe mal e o incantare.

Un ponton de lemn ofera posibilitatea de a sta pe el si a face plaja, iar langa el, o franghie agatata strans de o creanga ca o liana ii invita pe cei curajosi sa sara in apa.
Undeva, în spate, între copaci, este o căsuță mică de lemn in care erau adăpostite scaune de plaje, acum scoase afara pentru a-ti lua daca nu vrei sa stai direct pe iarba ori pamant.

O carare inconjoara lacul, fiind accesibilă inclusiv bicicletelor. Si multi dintre cei pe care i-am întâlnit erau cu bicicleta. După 2 ore in care am stat cu picioarele in apa, am facut calea întoarsă si ne-am oprit la cafenea. Cat timp noi ne-am regăsit energia într-o cana uriașă de cafea, Maya si-a consumat restul de energie dandu-se in leagăn si țopăind fericită cu mingea prin iarba. Si chestia care mi-a placut enorm a fost ca tot mobilierul pentru copii era sigur si bine întreținut, încât ne-am putut savura cafeaua in liniste, fără stresul ca naparstoaca si-ar prinde piciorul undeva ori ca ii pica in cap vreo bara ale cărei suruburi au fost strânse ultima dată prin 1900 toamna. Mai cool de atat nu se poate!



niciun comentariu

Lasă un comentariu