DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Veri cu bunica. Rusaliile cu Floarea Petri Mării

Văd pe Wikipedia că termenul de Rusalii vine din latinescul Rosalia, și îi spun bunicii.

– Auzi, buni, știai că Rusalii ar veni indirect din cuvântul latin Rosalia?

– Nu am știut, de unde să știu eu atâtea? Vezi că noi n-am învățat latina la școală. Noi Rusaliile le-am știut numa’ cum le-am trăit, nu din cărți și dicționare.

– Și cum le-ați trăit, buni?

– Apoi îmi amintesc că era fain tare de Rusalii, era așe cumva o bucurie în tăt satul, un drag al oamenilor unul de altul, nu știu cum să-ți spui, da’ era fain… Se putea întâmpla ca în iunie să fie ploaie multă, uneori ține ploaia câteva zile legate, de te saturai de ea, da’ oarecumva de Rusalii ieșie soarele. De-a dragu’ merei la biserică duminica.

– Cu sora dumitale mergeai?

– Ba nu, că ea era cu 2 ani mai mică și mere cu fete de sama ei. Eu cu Florea Nănașii, a Petri Mării, merem. Îmi dădie măicuța canceul ăla bun, de sticlă albă și groasă, în care punie multe fire de busuioc, și coboram pe Calea Zălaului în jos până la Florea acasă, de o luam și merem amândouă la biserică. Eu mă îmbrăcam cu ce haine avem mai bune, ea iară tăt așe, și merem la biserică ținându-ne una de alta.

– Avea și ea ceva canceu?

– Da’ cum nu? De bună samă că ave! Florea ave tăt canceu de sticlă albă, cu toarta așe fain întoarsă și cu o gură on ptic mai mare ca ăsta al nostru. Tare mare grijă avem amândouă de canceauă! La biserică ne dădie apă sfințită, cu care viniem acasă, iară măicuța ori mămuca bătrână strope în ocol și în casă cu apă din canceu. Întâi mâncăm prânzul,  iară apoi mă trimite măicuța pe hotar, unde avem semănat grâu, să stropesc.

– Singură mergeai?

– Nu, tăt cu Florea Petri Mării, noi merem tătdeauna împreună. Merem de stropem și unde avem noi grâu, și unde aveau ei.

– Și unde anume era semănat grâu?

– Apoi ei aveu ogoare mai mari, colo sus pe Roba ori pe Țâclu, iară noi avem pe Cârligatie ori La Ianoș. Când cum. Turnam din canceu apă în capătul țarinii, apoi cu busuiocul stropem peste pământ. De te uitai peste dealuri, era plin de fete și feciori, ieșiți să stropească pământul cu apă sfințită, să se facă grâul cum trebuie.

– Și ce-ți plăcea cel mai mult, de Rusalii acolo pe hotar?

– Hmm dacă stau și mă gândesc, era fain de tăt hotarul tăt verde acolo sus pe dealuri, iară dinjos se vedie satul și casele și biserica. Era cald și pe deal mai tătdeauna bătie on ptic vântul, era fain, cum ți-am zis. Și iară ce mi-o plăcut mult era că atunci Florea încă era cu mine și eram amândouă fete și viața cu grijile de om mare încă nu apucase să vină peste noi.


  
  

niciun comentariu

Lasă un comentariu