DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Un week-end cu greieri

Într-unul din week-end-uri am ieșit în natură, cu corturile. La ceas de seară, mă copleșiseră o grămadă de gânduri triste – demult cuibărite (ziua poți fi erou, să nu le bagi în seamă, dar odată cu venirea serii… ), așa că, nevrând să-i indispun cu mutra mea pe cei mari care sărbătoreau la masă, am luat-o pe singura fetiță care mai era trează, Diana – cinci anișori, care stătuse toată ziua pe lângă mine ca un magnețel, și ne-am așezat la foc.

Și ea era tristă, așa că trebuia s-o alin… îi era dor de pătucul ei și de fratele ei. Și-atunci i-am zis să nu fie tristă, că o să aibă ce-i povesti fratelui, că uite ce fericite suntem acum noi, căci avem apă curgătoare… “Auzi apa, Diana?” “Da!” “Și avem foc!”, spune ea… “Și avem pădure!”, spun eu. “Și avem greieri, auzi greierii?, mă întreabă ea, cu ochișorii bucuroși ațintiți în ai mei. Și abia atunci am auzit , dacă mă credeți, mulțimea mare de greieri – până atunci doar apa curgătoare și zgomotul gândurilor mele îmi sunau în cap…
Și-n timp ce Diana – acum veselă – îmi spunea o poveste cu un greier, eu mă gândeam cum, dacă-ți concentrezi gândurile și speranțele într-o singură direcție, nu poți cuprinde cu mintea și cu sufletul alte bucurii care sunt sau trec pe lângă tine.
Apoi a venit ploaia, și ne-am alăturat celor mari de la masă și poveștilor lor – deloc atât de simple și curate – și, bineînțeles, m-am lăsat furată de diverse subiecte comune discutate și am uitat de Diana, lipită cu scăunelul în dreapta mea. Așa că, la un moment dat, m-a întrebat, fără reproșuri cumulate în glas: “Tu mai auzi greierii?”
Și-atunci m-am întors către ea pentru toată seara și am ascultat împreună greierii și toate câte le spunea cântecul lor…




 
  

niciun comentariu

Lasă un comentariu