Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău
 

Un număr special al revistei Caiete Silvane, dedicat municipiului Zalău. Meşteşugul Confecţionării Pălăriilor în Zalău

A apărut ediția on-line a nr. 151 (august 2017) al revistei Caiete Silvane, revistă editată de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, a Consiliului Județean Sălaj, a Primăriei și Consiliului Local al municipiului Zalău.

Numărul este unul special, fiind dedicat Zalăului, realizat în colaborare cu Primăria municipiului, cu ocazia Zilelor orașului și a Festivalului „Ecouri Meseșene” (25-27 august 2017). Revista poate fi citită on-line pe caietesilvane.ro. Ediția tipărită va fi distribuită începând de miercuri, 23 august.

Şi pentru că din cuprinsul revistei face parte şi o poveste cât se poate de interesantă referitoare la meșteșugul confecționării pălăriilor în Zalău, semnată Elena Muscă, v-o recomandăm, preluând câteva fragmente reprezentative, http://www.caietesilvane.ro/articole/3385/Mestesugul-confectionarii-palariilor-in-Zalau.html

(…)„ Meşterul pălărier zălăuan Lakó-Nagy Miháy a fost căsătorit cu Iuliana și au locuit în ultima parte a vieții lor pe strada Cloșca, nr. 1, unde au avut și atelierul. Casa există și acum, are parter și etaj, cu fronton la stradă, unde era prăvălia. Atelierul era în încăperile interioare de la parter, în continuarea prăvăliei. Această familie a fost de meșteri pălărieri din generație în generație.“

(…)„Traiectoria vieții familiei Lakó-Nagy este sinuoasă și extrem de interesantă. Bunicul său se trăgea, de fapt, dintr-o familie de meșteri armurieri – feguvér mester – alta decât Lakó-pălărieri. În această conjunctură nefericită, bunicul a fost înfiat de pălărierul Jozsa Vicențiu, care nu avea urmași. Au stat împreună în aceeași casă până la decesul bunicilor. “

„Jozsa Vicențiu a urmat cursurile școlii de pălărieri la Viena, de unde a revenit în Ardeal cu diplomă de meşteşugar. Întâi a practicat meseria pe teritoriul Ungariei, într-un atelier, apoi a revenit în Zalău, de unde nu a mai plecat în altă parte. Bunica, Brazda Ana, era româncă de religie greco-catolică, provenită din Munții Apuseni, fiica unui mecanic de locomotivă care ducea garnituri de tren în Ungaria, cele mai multe cu cărbuni din zonele miniere. În perioada în care Vicenţiu a locuit în Ungaria, s-au cunoscut și s-au căsătorit1.

În Zalău, familia a dezvoltat afacerea și a ajuns să deţină o adevărată fabrică de pălării pe strada Teilor. Au fost singurii pălărieri din Zalău, de aceea nu au avut o breaslă proprie, dar nici nu s-au înscris în asociații din alte orașe. Confecționau toate tipurile de pălării, începând cu materialul clasic – postavul, continuând cu pălăriile din scoarță de copac, până la pălăriile din materiale subțiri, pentru dame și cele din paie pentru vară.“

(…)„Meşterul Lakó-Nagy a fost cunoscut în această zonă pentru produsele sale. De-a lungul timpului a confecţionat pălării pentru toată lumea din judeţul Sălaj care dorea să aibă pălării personalizate.“

(…)„O întâmplare mai aparte a avut loc într-o vară în care ministrul János Fázekas a fost în vizită de lucru în Zalău. S-a întâmplat „să iasă pe teren” în oraş exact când s-a pornit o rafală de ploaie cu vânt. Luat prin surprindere, nu a avut timp să-şi asigure pălăria de fetru cu mâna şi vântul i-a suflat-o de pe cap în noroi. Evident că şi-a luat pălăria de pe stradă, aceasta fiind de foarte bună calitate şi un accesoriu definitoriu pentru un bărbat, dar era murdară şi nu se putea să o poarte aşa. În acel moment, cineva din escortă, un zălăuan, i-a indicat faptul că în apropiere este atelierul pălărierului Lakó-Nagy, care poate să o cureţe şi să o recondiţioneze. Fázekas a mers în persoană la atelier, însoţit, desigur, de cineva din Zalău, astfel că meşterul l-a cunoscut personal. Ministrul i-a explicat că-şi doreşte pălăria cât mai rapid şi au stabilit ora la care va veni cineva după ea, de fapt peste puţin timp. Meşterul Lakó-Nagy a curăţat şi recondiţionat pălăria, care a devenit mai frumoasă decât era înainte de accident, fiind înnoită.“

Caiete Silvane 151

Cuvântul primarului municipiului Zalău, Ionel Ciunt p.1

Elena Musca, Meșteșugul confecționării pălăriilor în Zalău pp. 2 – 3

Daniel-Victor Săbăceag, Statutele Clubului Atletic Zalău pp. 4 – 8

Dănuț Pop, 23 august la Zalău. Ani diferiți, semnificații diferite… pp. 9 – 13

Marin Pop, Profesorul Gheorghe Pop, fost deținut politic – viața și activitatea pp. 14 – 23

Alice Valeria Micu, O cântărire a inimii pp. 24 – 25

Carmen Ardelean, Magister ludi p. 26

Florica Pop, Istoricul Bibliotecii Județene Ioniță Scipione Bădescu din Zalău pp. 27 – 31

Lucian Balogh, Analiza hermeneutică a simbolurilor din arta lui Szabó Vilmos pp. 32 – 36

Marin Pop, Revista Acta Mvsei Porolissensis – 40 de ani de la prima apariție pp. 37 – 39

Viorel Tăutan, Jibou – New York, via Zalău pp. 40 – 41

Imelda Chința, Ce lume!… Ce lume!… Curat occidental(ă) pp. 42 – 43

Rozalia Benedek, Industria municipiului Zalău – aspecte la nivelul anului 2013 pp. 44 – 46

Diana Maria Breban, Oamenii de seamă ai municipiului Zalău pp. 47 – 48

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*