„- Amu, că-i toamnă, tătă lumea-i ocupată cu pusu pă iarnă. Bistoș că pui și tu una, alta. No, nii, numa’ vez, când corățăști thipărușile să le îndieși cu cureti și să le pui la morat, îț rămân cotoarele. Nu cumva să le zvârli că-i păcat. Tie pui fain, frumos și le thicăzăști die sămânțuri, tai cozâle cele tari și le țâpti, tai cotoarele în tri, patru, care cum-îi die mare. Le pui di-o lăture.

Corățăști tri, patru corompile, le tai și pă iele coștie și le pui la hiert cu apă rece și cu sare. Tai carnia, die porc o die galiță, die care ai, o friji înt-o lingură die unsoare să să aldiască, da să nu să ardă! Adauji păstă carnie o ciapă tăietă și on morcod. Le amesteci binie și pui o lingură bună die poprică dulce, da’ numa’ după ce ai tras laboșu di pă foc. După ce ai amestecat tăiticele binie, pui apă di pă corompile, apă hierbinte. Hierbie tocana ce hierbe, pui cotoarele și dăraburile die thipărușe ce ierau p-ângă iele, lași să hiarbă cătingan, pui o porodică tăietă mânânțăl, sare și thiperi cât die binie.

Ca s-o sporești o țâră, pui în tocană și corompilele hiertie. Tu fă cum crez, poț punie corompile die vrei. De-s multie cotoare nu-i musai să folosăști corompilele. Poț face tocana numa’ cu cotoare și cu corompile, fără carnie.

Noa, n-o fo’ greu, dreptu-i?

Dacă folosăști carnie mai grasă, țâpă nainte-n gură on feldeț die pălincă, să nu tie ciumurlești, bată-tie norocu să tie bată!”