DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Toamne cu bunica. Când miroase frumos și dulce în casă

De când mă știu, mi-a plăcut să mă uit cum frământă buni Anica ori buni Carolina (străbunica) aluat. Buni Carolina s-a dus unde se duc oamenii calzi când se mută în ceruri, dar cât a fost lângă noi, ea era cea care frământa și făcea de la pâine, până la colaci ori pătură. Acum doar mâinile bunicii Anica își mai fac de lucru cu aluatul, pe masa presărată cu făină.

– Ce ai făcut de data asta, buni?

– Am făcut lășcuță, că o vinit soră-ta de la Cluj și i-am făcut supă. 
E un lucru de primă mână să știm ce iese din aluatul frământat de mâinile bunicii, asta, probabil, pentru că mereu ies bunătăți cu care am crescut generații: eu cu soră mea, Alexandra, iar dacă merg în urmă, pe firul de ață al memoriei, mama mea, Valeria, apoi în spatele ei buni Anica și sora ei, Ludovica, iar mai în urmă, străbunica mea, Carolina, cu ale ei patru surori, iar undeva pe la finalul anilor 1800, mămuca Maria, copil fiind.

 – De la cine ai învățat să frămânți, buni, de la buni Carolina ori de la mămuca Mărie?

– De la amîndouă câte on ptic. Da’ când eram noi mmicuță, io cu Lodovica, mămuca Mărie făcie mâncarea în casă, că restul erau pe hotar. Mămuca Mărie frământa o dată pe săptămână și făcie în cuptor. Mai tătdeauna făcie mălai, în loc de pită, da’ făcie și aluat pentru laște ori lăscuță ori tomaji.

– Ție ce-ți plăcea cel mai mult?

– Nu era p-atunci atâta mâncare să stai să aleji ce-ți place ori nu-ți place. Mâncai ce iera și erai bucuros că ai oarece în burtă. Da’ mămuca Mărie știe cum erau pruncii și ne făcie și nouă ceva bun.

– Ce anume? 

– Apoi câteodată, când făcie în cuptor pită, nouă ne făcie colaci. Erau așe, rotunzi și mici, ca pentru prunci. Mămuca făcie pita și o punie în cuptor pe pănuși, iară lângă pită, tăt pe pănuși, punie și colacii. Când am avut-o pe mă-ta, îi făcie și ii, da’ Valerica le-o zis cocuți, nu colaci.

– Dar de unde avea mămuca pănuși?

– Le alejie, când se desfăcie mălaiul, le lega laolaltă și le punie într-o straiță de pânză, curată, pe care o ținie în antreu, unde era și cuptorul de pită

.- Dar nu luau foc pănușile, când le băga în cuptor?

– Nu luau, că doară le-nmuie înainte bine în apă caldă, le opăre, ca să le poată întindie.

– Și ce vă mai făcea mămuca bun?

– Ne făcie bugăt de des laște cu silvoiță. Ne plăcie la tăți, mic ori mare. Și când făcie pătură,  io cu Lodovica ne tăiem câte on dărab de pătură și o puniem de se frijie așe pe fiteu.

– Ah, de asta îmi amintesc! Ne făcea buni Carolina și nouă!

– Făcie dară, că știe că asta le place la prunci. Doară și măicuța o fo’ copil oarecând. 

– Dar plăcinte făceați pe atunci?

– Făcie mămuca Mărie și plăcinte, mai cu brânză și morar, mai cu dulceață. De bugăte ori făcie cu ceapă ori cu cartofi. Da’ pentru mine și Lodovica făcie rătișe, adică rupe din aluatul de plăcinte o bucată de o frământa cu mâna pe lung, ca on sul, iară apoi o sucie laolaltă. Câteodată punie înăuntru zahar și atunci era dulce și o frijie în oloi, în lespedie, da’ nu tătdeauna avem zahăr ori oloi bugăt și atunci o făcie numa’ așe, din aluat, și o frijie  drept pe fiteu.

– Și buni Carolina ne făcea rătișe, la Ale îi plăceau mai ales. De mult timp nu am mai mâncat… Numai că buni Carolina le făcea mereu în tigaie.

– În lespedie, că una-i lespedie, și alta-i tigaie. Și le făcie în lespedie că amu doară avem zahăr și oloi. Când eram noi mnici nu erau tătdeauna de tăte, mai ales după război. N-o fost ușor cu mâncarea și o fost săptămâni când am avut numa’ mălai, nu tu pită, nu tu plăcinte, nimic. Ț-am fo’ zisă io că noi eram săraci. Când nu avem altceva decât mălai, mămuca Mărie lua zahăr numa’ cât ai lua între trei degete și arunca pe fiteu. Se topea una, două și mămuca zicea că, dacă avem numa’ mălai pe masă, batăr să miroasă frumos și dulce în casă.



niciun comentariu

Lasă un comentariu