|  Contact  |     Susţine-ne! - DONEAZÃ!    

Tăul liniștit din pădurea Lapiș. Natura e atât de frumoasă în Țara Silvaniei

La marginea drumului, pe partea dreaptă, atunci când mergi înspre județul Bihor, pădurea, privită din goana mașinii, pare ca orice altă pădure. Însă pădurea Lapiș nu e ca orice altă pădure. Și nu pentru că e cea mai întinsă arie naturală protejată din județ, care acoperă o suprafață de peste 400 de hectare. Nu de asta nu e ca orice altă pădure, ci pentru că aici (poate și pentru că rezervație naturală fiind) natura e plină de viață, atât floră, cât și faună.  În pădurea Lapiș, apetitul omului pentru distrugerea naturii e, oarecum, stăvilit, așa că natura și-a intrat în drepturi. O natură pe care o descoperi la fiecare pas. Asta după ce treci de inevitabilele și nelipsitele gunoaie pe care le găsești aruncate la marginea oricărui drum (forestier sau de oricare ar fi) care intră în pădure. În orice pădure, deci și în cea a Lapișului.

De ce gunoaie? Chiar dacă răspunsul e simplu – fiindcă omul poate -, totuși, e greu să-ți răspunzi la întrebare. Adică, totuși, de ce ai merge cu mașina, căruța sau orice altceva kilometri întregi, doar ca să arunci gunoaiele în opădure? Adică, dacă tot ai încărcat gunoiul în mașină, nu poți să mai mergi puțin și să-l arunci acolo unde e ar trebui să arunci gunoiul? E drept, drumul forestier principal care străbate pădurea pare să fie curat, dar celelalte, secundare, sunt pline de gunoaie, la intrarea în pădure, de la resturi de materiale de construcții, haine, deșeuri menajere, peturi de plastic… te miri ce. Se ocupă cineva de păstrarea curățeniei în pădure? Oricare pădure? Se pare că nu.

Dincolo de gunoaie, e pădurea Lapiș. O pădure care se întinde și se tot întinde, iar semnele de viață pe care le întâlnești la fiecare pas creează un fel de liniște, una pe care o distingi în sclipirile soarelui dintre crengile copacilor, în luminișuri, în zgomotele timide ale viețuitoarelor pădurii, ori în apa tăurilor care colorează, din loc în loc, natura. Așa cum e tăul ăsta pe care l-am descoperit în mijlocul pădurii.

Un tău liniștit,

care a adună în jurul lui viețuitoarele pădurii, și care pare desprins din ceva poveste. Un ochi de apă pe care l-am descoperit fără a-l căuta, așa cum și căprioarele pe care le-am întâlnit, le-am găsit fără a le căuta. Da, pădurea Lapiș adăpostește vreo 50 de cerbi lopătari, și ne-ar fi plăcut să-i vedem în libertate, dar nu neapărat pentru asta am ales să mergem în pădurea Lapiș. Ci de dragul naturii. Ca de fiecare dată când facem reportajele ”Descoperim Sălajul”. Ceea ce contează nu e neapărat să ajungem la un obiectiv anume, ci să ne bucurăm de natură, chiar și atunci când natura înseamnă un petec de pădure, un lac mic ori niște gresii sau stânci cât un stat de om.

Tăul ăsta l-am văzut mergând de-a lungul gardului din mijlocul pădurii, după ce am trecut prin culoarul creat de drumul forestier, și care nu are cum să nu te îndemne să-l urmezi, să vezi unde duce. Mai ales că pinii verzi, luminați de soare și mișcați de vânt par că îți vorbesc. De fapt, chiar vorbesc, atâta tot că încă n-am reușit să traducem în cuvinte poveștile pădurii.

Am urmat gardul, de-a lungul lui, luându-ne după semne. Adică niște bucăți de lemn prinse, nu știu cum, în gard, trecând dintr-o parte a lui în alta, fiecare semn de lemn fiind (evident, doar prin prisma imaginației) un indiciu care să ne ajute să descoperim pădurea. Iar indiciile ăstea ne-au dus la tăul din mijlocul pădurii. Am trecut dincolo de gard și ne-am oprit, pentru o vreme, la malul lui, ascultând și privind natura, bucurându-ne de fiecare semn de viață: foșnetul pașilor căprioarelor, zgomotul sacadat făcut de ciocănitoarele în căutare de hrană, fălfăitul aripilor unei păsări roșcate, sfioase, care s-a așezat pe o creangă, pe celălalt mal al tăului, acolo de unde ne privea, probabil la fel de curioasă ca noi, oamenii ajunși acolo, la tăul din mijlocul pădurii.

Nu e foarte mare, și probabil nici foarte adânc, dar crengile contorsionate, trunchiul acoperit de mușchi al copacului care stă aplecat foarte aproape de ochiul de apă, movilele verzi de iarbă ca niște insule minuscule părând că plutesc la suprafața apei, scoarța albă a mestecenilor ce străjuiesc un mal al tăului, vegetația uscată ce se ivește din tău… Toate astea creează un fel de magie, o poveste care atunci se scrie. Iar tu, cel care ajungi acolo, nu poți decât să te bucuri că faci parte din poveste. Pentru atât cât e să fie.

Pădurea Lapiș, cu date și informații

de pe wikipedia, enciclopediaromâniei etc.  

Localizare: Aria naturală este situată la limita vestică a județului Sălaj cu judeţul Bihor, în apropierea râului Barcău, pe teritoriul sud-vestic al satului Nuşfalău, ocupând teritoriul dintre satele Drighiu și Cosniciu de Jos, în apropierea drumului național DN1H, la 12 kilometri distanță faţă de orașul Şimleu Silvaniei și 41 kilometri de municipiul Zalău.

Descriere: Rezervaţia naturală a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României Nr.38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone)[2] și se întinde pe o suprafață de 430,40 hectare.

Pădurea Lapiş se desfăşoară pe dealurile piemontane (piemontul reprezintă o formă de relief de la contactul unui munte cu o depresiune sau o câmpie) aflate în lunca văii râului Barcău, în vechiul ținut istoric al Țării Silvaniei. Rezervația se află în administrarea Ocolului Silvic Șimleu Silvaniei.

Biodiversitate: Aria naturală reprezintă o zonă cu păduri, culmi domoale, luminișuri, iazuri, păşuni și pajiști, cu floră și faună specifică Dealurilor Silvaniei şi are rolul de proteja şi conserva biodiversitatea vegetale și animală din acest areal.

Floră: Este constituită din arbori (păduri în amestec) şi arbuști cu specii de: stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), tei pucios (Tilia cordata), gorun (Quercus patrea), stejar comun (Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto), cireș (Prunus avium)), salcâm alb (Robinia pseudoacacia), pin negru (Pinus nigra), pin de pădure (Pinus sylvestris), soc roșu (Sambucus racemosa) și socul negru (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), clocotiș (Staphylea pinata), tulichina (Daphne mezereum), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), mur (Rubus fruticosus), măceș (Rosa canina), afin (Vaccinum myrtillus), zmeur (Rubus idaeus).

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice, dintre care: mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – o plantă foarte răspândită la noi în țară, cunoscută sub mai multe denumiri: țâța oii, cuscrișor, albăstrea, tutun de pădure, etc. -, rodul pământului (Arum maculatum), mărgică (Melica uniflora), păiuș (Festuca gigantea), păiuș roșu (Festuca rubra) sau firuță (Poa pratensis), brebenei (Corydalis solida), ciclamen, rostopască (Chelidonium majus), talpa gâștii (Leonurus cardiaca), tătăneasă (Symphytum officinale), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), țintaură (Centaurium umbellatum), viorele (Scilla bifolia), măcriș (Oxalis acetosella), leurdă (Allium ursinum), brândușă (din speciile Colchicum autumnale și Crocus banaticus), sânzâiene (Galium verum), margaretă (Leucanthemum vulgare), sunătoare (Hypericum perforatum), ghiocel (Galanthus nivalis), lușcă (Leucojum vernum), podbal (Tussilago farfara), scai vânăt (Eringium planum), coada-calului (Equisetum arvense), ciuboțica cucului (Primula veris), coada șoricelului (Achillea millefolium).

Faună: Este bine reprezentată de mai multe specii (unele ocrotite prin lege) de păsări şi mamifere: Păsăricu specii de: pițigoi (Canus major), grangur (Oriolus oriolus), fazan (Phasianus colchicus), ciocănitoare (Drycopus martius),ciocănitoare pestriță mică (Dendrocopos minor), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), florinete (Carduelis chloris), fâsă de pădure (Anthus trivalis), ciuș (Otus scopus), pițigoi albastru (Parus caeruleus), corb (Corvus corax}, presură galbenă (Emberiza citrinella), sfrâncioc (Lanius collaris) sau șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), cerb (Cervus elaphus), cerb lopătar (Dama dama), căprioară (Capreolus capreolus), jder de copac (Martes martes), hârciog (Cricetus cricetus), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), mistreț (Sus scrofa) sau pisică sălbatică (Felis silvestris silvestris).

În pădurea Lapiş trăiesc, în momentul de faţă, aproximativ 50  de exemplare de cerbi lopătari, ai căror „strămoşi” au fost aduşi, în 1977 – 1978, din Chişineu – Criş, judeţul Arad.

  • taul_din_padurea_lapis_salaj__25_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__4_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__6_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__13_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__15_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__22_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__42_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__20_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__46_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__39_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__24_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__32_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__40_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__1_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__2_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__3_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__5_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__7_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__8_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__9_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__10_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__11_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__12_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__14_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__16_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__17_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__18_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__19_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__21_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__23_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__26_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__27_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__28_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__30_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__31_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__33_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__34_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__35_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__36_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__37_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__38_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__41_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__43_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__44_
  • taul_din_padurea_lapis_salaj__45_

1 comentariu

  1. Felicitari pt. excursie ,foto , art. care, de data aceasta, da utile relatii celor interesati ref. la acces-localizare
    E o gresita denumirea Quercus patrea, corect e Quercus petrea !
    In rest am vesti (ne)bune .De ex. in finata din lunca geografic stinga a v.Salajului, com.Arinis, sat Rodina, sit La Mociri 95 % din fostul areal al Frittilaria meleagris-lalea pestrita , unii ii spun bibilici, e arat (am gasit doar 5 inflorescente pipernicite, fata de sute in anii precedenti)
    In situl marno-calcaros de linga Jibou au inflorit superbele Pulsatilla montana-deditei , care altfel trebuie sa-i cauti prin Mtii Apuseni
    In satul Var ,in capatul SV al tarnatului bisericii Sf.Arhangheli e o groyava cruce daltuita in calcar grezos, cu inscrisul in basorelief pe ambele fete-din pacate are bratele fisurate si legate ,,daco-mioritic-european cu drod,, -banuiesc ca are peste 250 de ani !
    Pe malul sting geografic al Somesului, in amonte de pod Ciocmani, spre Clit, deasupra bancurilor de gresii e depo.it de gunoaie, de la mobilier la tapiterie auto, deseuri menajere si hoituri cu damf naucitor-sa tot panoramezi spre milenarul riu !
    LPG Baia Mare

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*