DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Spre Alpi, printre păduri nesfârșite de conifere

Într-o dimineață am pornit către Alpi. Zile la rând ii văzusem de la fereastră, făcându-mi semn cu mâna că “Hai!”, cum îi făcea bunicul cu barbă albă unei Heidi care se pregătea să se ia la trântă cu panta. Mai puțin de 30 de kilometri până la culmile înzăpezite. Stiți cum vine asta în sufletul meu? Cam cât o aruncătură de băț. Cam cât drumul Zalău – Șimleu. Cam cum tragi aer în piept când ești în Sânpaul și zici ca acum, acum ajungi in Cluj.
Azi nu mai ninge. Drumul se întinde in fața noastră șerpuitor, printre păduri înalte de conifere. Atăția brazi și pini câți am salutat in drumurile noastre prin Bayern, de două săptămâni încoace, nu am văzut demult. Mereu ma gandesc la castele ascunse în mijlocul codrilor ăstora, toate locuite de conți si contese cu nume de Conrad, Karl, Bertha sau Hanelore. Sau Genoveva si Konrad, cu “K”, din “Maria Sa, puiul padurii”, a lui Sadoveanu.

Mai avem putin si ajungem. Ținta noastră e Garmisch-Partenkirchen, cunoscut pentru ski jumping si alte sporturi de iarnă, si Zugspitze, cel mai înalt vârf muntos al Germaniei, de 2.962 metri.
Sunt asa de frumoși Alpii, cum se desenează albi si inzapeziti pe linia orizontului, că-ți vine sa-i închizi in suflet si sa arunci cheia.
Nici nu ma mir ca oamenii locului cred ca sub stâncile si piatra cenușie și-au făcut sălaș vrăjitoare, troli și spiriduși. E ca și cum ți-ai face culcuș in sufletul naturii, iar ea, îngăduitoare si bună, ar trage un colt de pajiște peste tine, ca o plapumă, și te-ar lăsa să dormi preț de-un vis ori de-un ceas.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*