Ne apropiem cu pași repezi de cea mai mare sărbătoare din an, Învierea lui Isus Cristos, care pentru creștinii greco-catolici, ortodocși, romano-catolici, reformați și cei din sectele neoprotestante va avea loc anul acesta duminica, pe data de 16 aprilie.  Marele praznic este precedat de Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare prilej cu care, în biserici, se amintește de patima, moartea și învierea lui Isus. Mărturisirea păcatelor este o cerință prevăzută în poruncile bisericii, care amintește fiecărui creștin că are datoria de a se spovedi măcar o dată pe an, de Paște. Problemele zilnice, neajunsurile, frustrările personale, trezesc în noi tot felul de gânduri și reacții negative care ne pătează sufletele. Cum ne dăm seama dacă avem nevoie de spovadă? Tot ce trebuie să facem este să intrăm în interiorul nostru și să constatăm dacă există anumite lucruri care ne stau pe conștiință. În momentul în care depistăm o neliniște interioară, ea trebuie privită ca un inamic al propriei persoane și trebuie înlăturat. Un bun mijloc de a recăpăta liniștea sufletească este spovada.

 Ce este spovada?

Cu toții avem nevoie, oricât de „nereligioși” am fi, ca uneori, să putem discuta cu cineva care să fie dispus să ne asculte, să ne înțeleagă și să ne ofere un sfat, o mângâiere, o speranță. Creștinul vede în spovadă un prilej de a te împăca cu tine însuți, cu semenii și cu Dumnezeu. Scopul mărturisirii este iertarea păcatelor și reluarea legăturii cu Dumnezeu, ruptă prin păcat. Este important să știm că o spovadă bună începe acasă, prin examinarea conștiinței.Unii creștini fug de această șansă de vindecare interioară, pentru că se simt prea expuși la prejudecățile preotului. Noi trebuie să înțelegem că discuția dintre cei doi este și rămâne strict confidențială. La sfârșitul unei  spovezi nu ar trebui să te simți împovărat, pedepsit sau neiertat, dimpotrivă, o spovadă bună eliberează, înalță, deschide, mângâie, iartă. Pașii pentru o spovadă bună sunt: examinarea conștiinței, părerea de rău, propunerea de îndreptare,  mărturisirea păcatelor, împlinirea canonului. După parcurgerea acestor câteva etape, ar trebui să te simți un om nou, care poate începe o viață nouă, ștergând atât din suflet, cât și din minte, greșelile trecutului.

Ce nu știm despre păcat?

Păcatele sunt de două feluri. Există păcate ușoare (veniale) și păcate grele sau de moarte. Păcatele de moarte trebuie să îndeplinească concomitent trei condiții: să fie materie gravă, să existe voință deplină și cosimțământ deplin. Dacă una din aceste condiții lipsește, păcatul devine ușor.

La care preot ne spovedim?

Mai întâi, trebuie să știm că nu suntem obligați să ne spovedim la preotul paroh. Orice preot  trebuie văzut ca un medic, un medic al sufletului, în fața căruia te poți deschide și te poți elibera de acele lucruri care te apasă. Pentru a ne simți confortabil în timpul spovezii, putem alege un preot pe care-l simțim aproape și pe care-l considerăm capabil să ne ofere sfaturile cele mai potrivite. Preotul, în timpul spovedaniei, nu are voie să judece persoana, ci doar păcatul. E important să știm acest lucru pentru a nu fi inhibați în a mărturisi chiar și cele mai intime greșeli. Dumnezeu spunea: „cel fără de păcat, să arunce primul cu piatra”. Dacă preotul se comportă neadecvat și uită care este rolul pe care îl are în a media relația dintre noi și Dumnezeu, spovada poate deveni o experiență traumatizantă, care ne va îndepărta atât de spovadă, cât și de biserică, tocmai de aceea este foarte importantă alegerea preotului.

Dacă încă nu am ținut postul așa cum se cuvine, mai avem o șansă de a recupera, de a ne spovedi, în săptămâna care urmează. „De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urma ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi”. (Sfântul Ioan Gură de Aur).