Ce-mi place să privesc la răsărit,
Spre razele ce se strecoară printre nori,
Cum lin se zbat să prindă-n infinit
Lumina ce se naște dinspre zări.

Îmi dă avânt spre-o nouă zi,
O alta care trece fără tine.
Dar nu-i nimic. Am să aștept până revii.
Și de-ai veni… Te-aș pune să-l privești cu mine.

Atunci poate-ai vedea scânteia ce-n ochii mei tresare,
Poate-ai simți căldura ce-n valuri te-ar cuprinde.
Iar dac-ai sta în fața mea, tu, soare,
Te-ai cufunda sub dâre fine de iubire.

Acum doar stau privind în depărtare,
Răbdându-mi dorul să revii.
Și când revii, să pleci doar când apusul se va-ntoarce
Cu spatele la răsărit.