DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Schongau – un oraș al timpurilor medievale și al zăpezii

E iarnă în toată legea in Bavaria de sud, iar Alpii se înalță la linia orizontului ca niște dinți feroce si albi de zăpadă. Intreg ținutul e, de altfel, stăpânit de omăt. Cat vezi cu ochii, e un alb gros si imaculat, rupt doar de păduri dese de conifere ori de casele satelor împrăștiate pe dealuri.
Drumurile sunt, însă, curățate ca-n palma, iar în micile comunităti bavareze viata curge mai departe, intr-un ritm neintrerupt. In fiecare zi, incercam sa ajungem într-un loc nou, unde nu am mai fost, fără a cauta ceva anume. Vrem doar să simțim Bayernul de aproape, fără să ne ghidam după hărți ori gps. Azi am ajuns in Schongau, un orășel ce adăposteste cam 12.000 de suflete. Urcând drumul abrupt, ne-am trezit brusc in fata unui zid inalt de piatra, spart de o poarta medievală cum vezi la Sighișoara. Pana si arcadele care continuau înăuntrul cetății oraș ne-au amintit de cele de acasă. Odată ce trecem pe sub poarta și intrâm in oraș, clădirile se rânduiesc cuminți de-a lungul drumului. Sunt toate tencuite in alb ori in pastel, cand impresia ca zâmbesc in aerul rece al dimineții. O luam la pas. Un magazin naturist, o brutărie, o librărie, un oficiu poștal, pe colț de stradă, un magazin de legume-fructe, o biserică. Nici gând ca tot din trei in trei metri sa dai peste o farmacie, o bancă, păcănele si apoi o iei de la capăt.
Intrăm în librărie. Cumpărăm o carte despre istoria locala si un sim pentru mobil. Ne întoarcem la brutărie. Cerem sa ni se felieze o pâine din tărâțe si, cum in brutăriile nemtesti poti servi mereu o coptatura langa o cafea, luam doua cafele si doua croissante si ne asezam la o măsuță langa fereastra.
Cat timp savura micul dejun ad hoc, citim din cartea proaspat cumparata.

Asa aflăm că, în timpuri medievale, Schongau a fost un important centru comercial pe ruta Verona – Augsburg – Nuremberg, dar și unul de prima mana pe drumul sării, legand regiunea Berchtesgadener de ținutul Allgaeu. Istoria si-a scris câteva file in micul burg întărit de ziduri înalte de piatra, făcând ca ducii vremii sa implice comunitatea din Schongau in lupte si războaie, după cum le dictau interesele si influenta. Ducele Christoph cel Puternic a îndrăgit orășelul asa de mult, încât si-a stabilit reședința aici. Christophstrasse – una din principalele străzi actuale ale Schongaului – ii poarta numele.
Dată de 22 mai 1493 este una scrisa cu fum si cenușă in filele istorice, dat fiind că un incendiu cumplit a distrus majoritatea clădirilor din orașul de sus, precum și palatul ducal.
Efectele catastrofei au fost greu de înlăturat, iar comunitatea a avut nevoie de mai bine de 100 de ani sa reclădeasca tot ce au cotropit flăcările într-o noapte. Abia in 1514, spune istoria, orașul a fost pe deplin refăcut, prin efortul susținut al mai multor generații.
A urmat o perioadă prosperă, iar comunitatea secolele ce au venit au fost bune si ingăduitoare cu oamenii locului.


După descoperirea Americii, însă, când rutele comerciale au fost trasate pe alte hărți, Schongaul a intrat intr-un con de uitare, comunitatea a început să o ducă tot mai greu, iar sărăcia sa se strecoare pe strazi ca o umbra. Multe constructii au fost lasate in paragină, printre ele palatul ducal.
Apoi orasul a trecut prin doua razboaie mondiale, cand iar au fost afectate si reconstruite cladiri. Timpul si nebuniile omenești lasa, în majoritatea cazurilor, amprente dure pe ceea ce ne înconjoară.
Azi e liniste si soare, iar iarna își poate face de cap in toata splendoarea ei. Mereu imi spun ca sunt norocoasă ca traiesc in timpul actual si ma uit cu respect si teama la generatiile trecute. Mi se pare cumplit de greu sa treci prin războaie, foamete, boli si epidemii, printr-un timp cand cei dragi pleaca pe front si nu stii cand si daca ii vei mai vedea. Cumplit din cale-afara.
De aia ma consider norocoasă. Toti suntem norocoși, din punctul asta de vedere, zic eu.
Am terminat cafeaua si cat gândurile ni se randuiesc si se întorc în prezent, luam pâinea sub braț si pornim spre masina.
Aerul e tot rece, omatul e asa de gros ca nici nu-ti vine sa te gândesti la primăvară, iar Bayernul mai are o multime de locuri care merita descoperite.

2 comentarii

  1. Mihaela says:

    Nu stiu daca s-a dat lege, dar imi aminteste de omatul din vremea copilăriei, cu scartait sub tălpi.

  2. Anonymous says:

    Pot sa pun o intrebare? Daca pot … o pun. In Bavaria s-a dat o lege sa fie iarna IARNA?

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*