Asociaţia Sălajul pur şi simplu  
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
 D O N E A Z Ã!   Susţine-ne!        
Mihai Calin Paval
EURO: RO28INGB0000999911224956
USD: RO17INGB0000999911172192
www.patreon.com/calinpaval
|  Contact  |

Schindler de Sălaj, Alexandru Cherecheş, a trecut în nefiinţă

alexandru-cherechesSingurul deţinător al distincţiei “Drept între popoare” din Şimleu Silvaniei, recunoscut de catre statul Israel, Alexandru Cherecheş, supranumit Schindler de Sălaj, a trecut în nefiinţă, ieri, dimineaţa, la  vârsta de 86 de ani. Înmormântarea va avea loc mâine, 14 martie, de la ora 13, la cimitirul ortodox din Şimleu Silvaniei.

La fel ca şi renumitul Oskar Schindler, care şi-a riscat viaţa pentru a salva peste o mie de evrei,  Alexandru Cherecheş  a ascuns, în urmă cu 69 de ani, trei fugari, scăpându-i de la o moarte sigură. În ultimii ani, bătrânul a mers, deseori, la Muzeul Holocaustului din Şimleu, Sălaj, pentru a le aminti vizitatorilor ororile celui de-al Doilea Război Mondial. „Am început prin a fi ucenic la un evreu din Şimleu care avea o prăvălie, după care am fost vânzător, iar apoi am ajuns gestionar. O viaţă am lucrat în comerţ. Acum sunt în pensie. Dar nu este zi în care să nu vin la muzeu, mai ales că sunt văduv”, povestea el celor care îşi făceau timp să îl asculte. Îşi amintea ca şi când ar fi fost ieri, de Lax, Adler şi Katz, cei trei evrei pe care, în urmă cu 69 de ani, a reuşit să-i salveze de la o moarte sigură. „Pe atunci aveam doar 17 ani. Era în 1944, atunci când toţi evreii au fost duşi la Ghetoul din Cehei”, îşi începea Alexandru Cherecheş povestea. „Eram la cinci kilometri de Şimleu Silvaniei, în apropiere de pădurea Bic. Mă duceam la bunicul meu, care avea acolo pădure şi livadă, când am auzit câinele lătrând. Atunci, am auzit că mă strigă cineva. Era un evreu cu barbă, care m-a întrebat dacă sunt român sau ungur. Când a aflat că sunt român, mi-a cerut să-i ajut. Atunci am văzut că sunt trei evrei, care se ascundeau, de frică să nu fie deportaţi. Mi-am anunţat  tatăl, fugit şi el de la Carei, acolo unde fusese dus la muncă forţată. Tatei i-a fost milă de ei şi i-a ajutat.  Mergeam cu mama în fiecare seară şi le duceam mâncare şi apă. Era tare periculos ce făceam, iar dacă eram descoperiţi, cu siguranţă eram împuşcaţi toţi. Am mers în fiecare noapte. Într-o zi, însă, cineva a aflat că în pădurea de la Bic se ascund evrei, iar ungurii au dat poruncă să fie încercuită zona. M-am speriat, aşa că am fugit acasă şi i-am povestit mamei, care a şi plecat cu ei, în acea noapte, pe jos, spre Ciucea, acolo unde era frontiera cu România”, îşi derula  Alexandru Cherecheş amintirile. Acolo l-a rugat pe un localnic să îi ajute pe tata şi pe cei trei evrei să fugă. Toţi au fost salvaţi, iar după război, doi dintre ei s-au reîntors la Şimleu şi i-au mulţumit lui Alexandru Cherecheş. „Când mă gândesc prin ce am trecut… Ne puteau împuşca pe toţi. Din fericire, nu s-a întâmplat o asemenea grozăvie. Dar acum, la vârsta mea, sunt cu inima împăcată că le-am putut salva viaţa”, încheia Alexandru Cherecheş.

Daniel Stejeran, directorul Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord, a declarat că în anul 2009, la Şimleu Silvaniei, a avut loc ceremonia prin care lui Alexandru Cherecheş i s-a acordat, la fel ca şi lui Schindler, distincţia  de „Drept între popoare”, ceremonie organizată de Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord, Ambasada Statului Israel în Romania, Prefectura Sălaj şi Primaria Simleu Silvaniei. În onoarea lui Alexandru Cherecheş, la Yad Vashem, în Israel, a fost dezvelită o placă comemorativă şi s-a plantat un măslin. Dumnezeu să-l odihnească în pace!




 
  

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.